ComenteazăIn urma cu patru ani, cand abia isi incepea viata, Cristian Ciobanu a fost nevoit sa infrunte cruzimea sortii. Avea doar 14 ani cand tatal lui, Emanoil Ciobanu, a murit intr-un accident pe front, in Kosovo. Anii au trecut, iar Cristian a decis sa duca misiunea tatalui la bun sfarsit. Si-a luat inima in dinti si s-a inscris la scoala militara, hotarat sa urmeze cariera tatalui sau. “Ultimele lui cuvinte au fost „nu ma dezamagi”. Sper sa ma vada de acolo de sus si sa fie mandru de mine”, spune tanarul soldat.
De mic, Cristian Ciobanu a invatat ca haina militara impune respect. L-a admirat pe tatal sau si l-a considerat un idol. Din pacate, soarta i l-a luat pe cel care-i servea drept model, inca de pe vremea cand el era doar un copil. In 2002, Emanoil Ciobanu – plutonier major – a fost trimis in misune in Kosovo. Incercand sa restabileasca niste fire de comunicare, barbatul a sfarsit electrocutat. “Dupa ce tata a murit, la data de 24 martie 2002, am realizat ce copilarie fericita am avut. Acum, cand nu mai e, simt ca lipseste o parte din mine. Ne jucam de-a soldatii, eu cu prietenii mei. Ne imbracam in uniforma tatei si faceam cazemate prin casa”, isi aminteste tanarul, batand nervos cu bocancul in podea.
Din partea familiei a primit toata sustinerea atunci cand a decis sa se inscrie la “Scoala militara de maistri militari si subofiteri a fortelor terestre „Basarab I”” din Pitesti. Mama baiatului, Claudia Ciobanu, lucreaza si ea in cadrul armatei. “Parintii mei s-au cunoscut in armata. Mama e subofiter si lucreaza la Craiova. Noi de acolo suntem. M-a sustinut si chiar m-a incurajat sa fac ce simt ca imi place. Bunicul si unchiul au fost in aviatie, deci cred ca este genetic”, spune Cristi zambind.
Este de aproape o luna in scoala militara, iar colegii spun despre baiat ca este un foarte bun coleg si cu siguranta va reusi in viata. S-a acomodat cu mediul si, chiar daca la inceput i s-a parut greu, acum este printre cei mai silitori elevi.
A depus juramantul in urma cu trei saptamani, eveniment la care au asistat rudele si toti prietenii. Pentru Cristi, acea zi a fost o adevarata sarbatoare. Fostii colegi ai tatalui l-au sunat sa-l felicite si sa-i ofere sprijin, dar au fost si persoane apropiate care l-au sfatuit sa nu aleaga armata dupa cele intamplate. “Au fost oameni care mi-au spus ca gresesc, dar simt ca tata ar fi vrut ca eu sa-mi urmez visul si sper ca intr-o buna zi va fi mandru de mine. Stiu ca e alaturi de mine pas cu pas, simt asta”, spune increzator militarul.
„Tata mi-a zis ca in viata, ca sa iti atingi scopul, trebuie sa faci si sacrificii”
Dorul de casa si de prieteni nu s-a lasat asteptat. Simte lipsa iesirilor la pescuit, pasiune mostenita de la tatal sau. Cristi are si o iubita care-l asteapta acasa. O suna zilinic sa-i povesteasca ce a mai invatat la cursurile de supravietuire sau autoaparare. “Ma sustine si ea cum poate. La inceput cand nu cunosteam pe nimeni aici, ea ma incuraja. De fapt, toata lumea ma imbarbateaza. O sun tot timpul, pentru ca nu se mai poarta scrisorile de dragoste. Acum se trimit sms-uri si e-mailuri”, chicoteste el. “Tata mi-a zis ca in viata, ca sa iti atingi scopul, trebuie sa faci si sacrificii, iar eu sunt la varsta la care trebuie sa le fac”, adauga el.
Peste cativa ani, dupa ce isi va termina scoala, adolescentul spune ca nu ii este frica sa se duca in Kosovo. Moartea idolului sau l-a intarit si cu siguranta, declara el, ii va urma cariera cu mandrie. La sfarsitul discutiei tanarul ne-a salutat militareste cu traditionalul “Sa traiti!” si s-a indreptat cu pasi repezi catre salile de curs, lasand parca in urma lui copilaria.