ComenteazăDin păcate, în ziua de azi, foarte mulți părinți pun profesia pe primul loc uitând că au acasă unul, doi sau chiar mai mulți copii care doresc să-și petreacă cât mai mult timp cu putință alături de mami și tati, să se joace și să se plimbe împreună sau chiar să-i ajute la lecțiile și proiectele pentru școală. Psihologii avertizează că lipsa părinților îi afectează puternic pe micuți, dezvoltând anumite tulburări de comportament.
Una dintre aceste tulburări, care a luat o mare amploare în ultima perioadă afectând din ce în ce mai mulți copii, este ATCP – Angered Temper with Choleric Progression. Sindromul reprezintă un ansamblu de tulburări de comportament la copiii cu vârste cuprinse între 1 și 12 ani, care se pot recunoaște prin următoarele caracteristici specific cum ar fi: agresivitate, nervozitate excesivă, timiditate, minciună, gelozie fraternală, șantaj emoțional la adresa celor din familie sau anturaj, somatizare corporală, limbaj lipsit de respect, relații proaste cu cei din jur -ajungându-se la violență verbală, chiar fizică sau la celălalt pol – la neîncredere majoră în sine. Aceste comportamente sunt observabile de către familie, profesori sau colegi, căci afectează relațiile copilului cu cei din jur, performanța lui școlară și adaptarea la grup.
”Copiii de azi primesc prea mult din ceea ce nu au nevoie și prea puțin din ceea ce au nevoie. Mulți dintre copiii cu probleme de comportament (care se bat mint, nu ascultă) sunt de fapt deprimați. Sunt copiii însingurați în interior, desi sunt înconjurați de bone, bunici și educatoare. Un copil deprimat se poartă diferit de adultul deprimat. Copilul nu își arată tristețea direct, ci poate fi violent, răutăcios cu alți copii, sau se contrazice din orice. Dacă îl certăm sau îl pedepsim direct putem să îl împingem și mai tare către depresie, către izolare”, spune psihoterapeutul Diana Luana Frazzei.
”E nevoie să ți-l treci în agendă ca pe ceva important pentru tine și, așa cum nu chiulesti de la sedință, să nu chiulești de la întâlnirea cu micul om care depinde de tine. Nu pentru făcut lecții sau mers la ora de chitara sau mate (de la asta sigur nu chiuliți), ci de la 20 de minute de joacă, 20 de alergat pe afară, 20 de vorbit despre cai verzi pe tavan… Cum tratam un copil cu ATCP? Cu atenție. Nu îi poți cumpăra o atenție, așa cum îi cumperi învățătoarei. E nevoie să i-o dai pe a ta. Nu e nimic de cumpărat, tot ce îți trebuie ai deja: timp. Se cere doar să îi croiești si lui un pic, din partea de timp de calitate bună. Lasă lupta cu viața deoparte și fii cu el o oră, așa cum vrea el. La început nu vei știi cum. Nu te speria. El îți va arăta ce ai de făcut, „pune-te la mintea lui”. La mintea copilului tau interior”, ne sfătuiește psihologul Cristina Trepcea.