SINDROMUL IERUSALIM. Cum ajung turiştii să se creadă Mesia?

Ca întotdeauna în viaţă, povestea emoţionantă a unui om care a trecut prin asta ne face să înţelegem mai bine mecanismele sindromului.
Un bărbat, căruia jurnaliştii de la Wired i-au spus Ronald Hodge pentru că numele său real nu putea fi dezvăluit, a avut o cumpănă majoră odată cu împlinirea vârstei de 40 de ani. Până atunci avea un job bine plătit şi o soţie devotată. Mai întâi, nevasta l-a anunţat pe Ronald într-o dimineaţă că nu îl mai iubeşte şi s-a mutat din casă a doua zi. Nu a trecut mult timp şi bărbatul a primit a doua veste care l-a şocat. Compania sa a făcut disponibilizări, iar numele său s-a aflat pe listă.
Dintr-odată nimic nu mai avea sens pentru el, ceea ce l-a făcut să se apropie din nou de biserică. Un loc unde nu mai călcase de ceva timp. Mai mult, a început să citească Biblia în fiecare noapte iar un cuvânt din Cartea Sfântă îl obseda din ce în ce mai mult: Ierusalim. Chiar dacă nu era genul de om care să creadă în semne, s-a hotărât totuşi să viziteze Oraşul Sfânt pentru că simţea că trebuie să facă asta.
O săptămână mai târziu, americanul a traversat Atlanticul şi a ajuns în Ierusalim. I-a cerut unui taximetrist să îl ducă direct de la aeroport în Oraşul Vechi. Omul a găsit un hostel ieftin chiar lângă Biserica despre care se spune că este plasată pe locul pe care Iisus Hristos ar fi fost răstignit.
În fiecare zi, Hodge se trezea dis-de-dimineaţă şi mergea la Biserică pentru a se ruga. Stătea până când seara preoţii începuseră să îl bată pe umăr şi să-i spună că e timpul să meargă acasă. Chiar şi aşa, după o zi de meditaţie, Ronald nu putea dormi noaptea. Gândurile îl frământau. Atunci Hodge a auzit pentru prima dată Vocea. De fapt, relatează jurnaliştii de la Wired, Vocea este doar un nume generic pentru că el nu „auzea” nimic ci simţea înlăuntrul său mesaje. Mesaje sfinte.
El le interpreta în funcţie de Sfântul semn al crucii. Dacă simţământul său rezona în partea dreaptă a pieptului său, ştia că mesajul este de la Sfântul Duh. Dacă sentimentul apăsa în partea de jos a sternului, însemna că Mântuitorul îi vorbeşte iar dacă vorbele ajungea în creier, vorbea cu Însuşi Creatorul.
Vibraţiile pe care corpul său le resimţea s-au transformat curând în cuvinte, şi a primit comanda de a ţine post negru 40 de zile şi 40 de nopţi. Acest lucru nu l-a speriat deloc pe Ronald, însă lipsa alimentelor şi a apei l-au afectat pe bărbat după doar o săptămână. Responsabilii de la hostel începuseră să fie îngrijoraţi. Hainele lui Hodge erau murdare, el emana un miros neplăcut şi avea halucinaţii, rostind încontinuu numele Mântuitorului.
Hodge şi-a mutat chiar lucrurile în holul hostelului şi le spunea tuturor că el este Mesia. Până la urmă, managerul hostelului nu a mai rezistat şi a anunţat serviciile de urgenţă pentru că falsul Iisus le speria clienţii.
Ronald a ajuns, ca şi alţi pacienţi suferinzi de sindromul Ierusalim, la spitalul Herzog, pe mâna şefului departamentului de psihiatrie, Pesach Lichtenberg.
Medicul povesteşte că acest sindrom afectează între 50 şi 100 de turişti în fiecare an, în majoritate creştini. Unele dintre cazuri sunt cauzate pur şi simplu de copleşirea resimţită în urma contactului cu monumentele religioase istorice din Ierusalim. Alte forme sunt însă mai complicate, aşa cum a fost cazul lui Ronald. În alte cazuri, oamenii au susţinut că aud voci de îngeri sau se îmbrăcau într-o togă şi se transformau în profeţi, în Oraşul Vechi.
Lichtenberg spune că în ultimii 20 de ani petrecuţi la Spitalul Herzog, a tratat peste o sută de falşi profeţi şi Mântuitori. Medicul spune că există şi alte sindromuri celebre în psihiatrie cauzate de prezenţa într-un anumit oraş. Sindromul Stendhal era astfel cauzat de puterea copleşitoare a operelor de artă din oraşul italian Florenţa, în timp ce Sindromul Paris, descris pentru prima dată în 1986, este caracterizat prin halucinaţii în timpul vizitei în Oraşul Luminilor.

Urmărește-ne pe Google News