Comentează”Dacă îmi este teamă? Da, întotdeauna îmi este teamă! ” a mărturisit pentru Libertatea Raluca Doroftei.
”Teama mă ține în viață. Dar trebuie să știi să o controlezi, să o folosești ca scut în fața morții…Dacă nu mi-ar fi teamă să manipulez proiectile care oricând ar putea exploda, atunci ar însemna că am o problemă. Dar, recunosc, mi-e teamă… Întotdeauna, când plec în misiune, am în buzunar nu numai biletul de dus, ci și cel de întors acasă, la copiii și la soțul meu ”, spune deschis sublocotenent Raluca Doroftei.
Zece ani a
”privit de pe margine”
Inginer în
viața civilă, Raluca a decis, în 2007, să facă un pas spre cariera militară
motiv pentru care s-a înscris la un concurs pentru ocuparea unui post de ofițer
la ”Prevenire”, la ISU Bacău.
Au urmat zece
ani în care, zi de zi, mărturisește Raluca, a fost fascinată de colegii ei de
la ”Pirotehnic” pe care îi vedea, echipați ca pentru război, plecând în misiuni
despre care pe atunci doar auzise că sunt extrem de riscante. Ceva lăuntric a
produs scânteia, precum o capsă de inițiere care declanșează explozia, și
Raluca Doroftei a făcut pasul către locul care o fascinase. La ”bătaie” cu alți
șase colegi – toți bărbați -, reușea să obțină postul de coordonator al echipei
pirotehnice a Compartimentului Misiuni Protecție Civilă.
Devenea,
astfel, la sfârșitul lui 2017, pirotehnist din cadrul ISU Bacău! Mai există o
femeie pirotehnist la ISU Tulcea, dar se află în acest moment în concediu
post-maternal, așadar Raluca e acum singura femeie din țară specializată în
acst domeniu .
”Am învățat pe
rupte. Învățam și plângeam…”
”Ani la rând,
mi-am văzut colegii, pe cei de la ”Pirotehnic”, plecând în misiuni. Aveau biroul
lângă noi. Mă fascina modul în care o făceau, cum pregăteau, în viteză, anumite
detalii până autospecială, cum își luau echipamentul de protecție.
Totul…Atunci m-am ambiționat și m-am înscris la concurs când s-a ivit ocazia.
Am învățat pe rupte. Învățam și plângeam…”, povestește Raluca ce a determinat-o să-și mute viața
printre proiectile și grenade ucigașe rămase în pământul României încă din
vremea Primului Război Mondial.
De atunci, de când Raluca Doroftei a ajuns la conducerea echipei de specialiști în muniție de război, au trecut doi ani. Un timp scurt, dar în care s-au înghesuit sute de misiuni riscante în care ei și echipei le-au trecut prin mâini mii de proiectile, grenade, cartușe de infanterie și lovituri pentru aruncător. Ba chiar, foarte rar, și obuze neexplodate.
Mici lecții de
istorie predate de femeia-pirotehnist celor doi copii ai ei
Acasă, unde ajunge după misiuni epuizante în care pericolul a pândit-o chiar și 12 ore, pe Raluca o așteaptă soțul și cei doi copii ai lor – fetița de opt ani și băiețelul de 11 ani. Cu soțul – și el inginer -, se mai sfătuiește asupra unor detalii tehnice legate de muniție. Pentru copii, Raluca are rezervate mici lecții de istorie asociate locului unde a dezamorsat vreun proiectil.
”Eu asociez descoperirea și neutralizarea muniției cu evenimente din istorie. Le spun copiilor unde a fost linia frontului, ne imaginăm cum cărau soldații muniția, dacă acolo era un depozit de armament. În călătoriile noastre prin județ le arăt locurile în care am găsit proiectile. Sunt fascinați. Cu soțul meu, care este un om extrem de înțelegător, mă sfătuiesc asupra detaliilor tehnice pentru că suntem amândoi de meserie. Pentru că zilnic am ceva de învățat în meseria asta. Nu trebuie să-mi clesc doar instinctele de apărare, ci trebuie să mă și perfecționez”, a mai spus Raluca, singura femeie pirotehnist din cadrul ISU Bacău.
Cea mai mică
greșeală poate fi fatală
Viața de pirotehnist e una ceva mai specială,
în care nu e loc de greșeli.
E precum un
puzzle ale cărui piese nu pot fi niciodată ghicite înainte ca misiunea să
se fi încheiat. Înainte ca proiectilul purtat pe brațe să fie distrus sau
transportat într-un loc sigur. Fiecare zi e o nouă provocare, o nouă încercare
în care limitele umane sunt împinse la extrem.
Fie că e vorba de un obuz uriaș, de calibru mare, ce are peste un metru și câteva zeci de kilograme, fie că e vorba de o grenadă mică, ce încape într-o mână. Amândouă pot să explodeze și să ucidă la cea mai mică greșeală.