ComenteazăPuţine lucruri s-au schimbat în Ojdula de când a fost împuşcat ursul Arthur, în martie anul trecut. Singura schimbare constructivă e apariţia primului restaurant cu terasă în comuna covăsneană cu aproximativ 3.200 de locuitori.
Situat la ieşirea din localitate, pe drumul naţional care leagă Târgu Secuiesc de Focşani, localul poartă numele ursului devenit celebru: Arthurs Food & Drinks.
Emblema cu cap de urs
„Nu sunt nici vânător, nici împotriva urşilor, nici cu ei, sunt un comerciant care vrea să profite de orice ocazie”, spune patronul restaurantului, Pall Denes. „Nu aveam încă un nume pentru local şi ne-am gândit, eu şi soţia, dacă tot s-a întâmplat la Ojdula şi a fost atât de mediatizat cazul, să-i dăm numele Arthur”.
Localul a fost deschis în august anul trecut, apoi închis în septembrie, în urma restricţiilor din pandemie. A venit frigul şi abia la sfârşitul lui mai, anul acesta, Arthurs a început să primească iar clienţi.
Un banner uriaş, cu fotografia unui urs cu laba ridicată, îi anunţă prezenţa pe marginea şoselei. Localul are şi o emblemă cu cap de urs. Un gard electric împrejmuieşte, discret, terasa şi pajiştea din spatele ei. Meniul e încă în lucru, preparate la grătar, burgeri şi garnituri. „Încă nu avem un fel special numit Arthur, dar, la cererea clienţilor, putem face. Deocamdată, avem mâncare de tip fast-food”, explică patronul, care e şi ospătar, şi bucătar.
„În funcţie de cum merge afacerea, vreau să mai angajez oameni. Acum fac faţă singur comenzilor”. Pall Denes are 50 de ani şi o experienţă de 17 ani în alimentaţia publică. În afară de terasa Arthurs, deţine şi unul dintre cele câteva magazine universale din comună.
Şi-ar dori să folosească la bucătărie produse din gospodăriile localnicilor, legume, brânză, carne şi mezeluri: „Dar nu pot, pentru că nu au certificate de producători autorizaţi. Aşa că am apelat la un furnizor din Sfântu Gheorghe”.
Planuri pentru fonduri europene
Lângă cele câteva mese sub acoperiş de lemn se vede un şantier îngheţat.
„Aici, alături de terasă, vrem să ridicăm şi o pensiune. Am început lucrul, dar materialele de construcţii s-au scumpit tare şi ne-am oprit. Intenţionez să accesez şi fonduri europene, pentru dotări. Ar fi prima pensiune legală din Ojdula”, adaugă patronul Arthurs.
În Ojdula, oamenii practică agricultura de subzistenţă sau din prelucratul lemnului, cum probează gaterele şi depozitul de cherestea din comună.
Dincolo de gardurile de diverse forme şi de faţadele lustruite de timp, pulsul comunităţii bate stins. Doar în preajma şcolii din centru, la amiază, străzile se animă de glasuri şi de paşi.
Turismul a rămas, până acum, un potenţial nevalorificat al localităţii. „Da, asta trebuia să fie, turismul. Aer curat, verde, linişte, pădure… Dar cine să investească?”, se întreabă Pall Denes, care e născut şi crescut în Ojdula. „Din păcate, mulţi dintre consătenii mei sunt plecaţi în străinătate la muncă. Se întorc, apoi pleacă iar. Oamenii vin şi pleacă”.
„Urşii au fost mereu aici”
Iar urşii? „Urşii umblă”, râde patronul Arthurs. „Au mai umblat şi după cazul de anul trecut, dar n-au atacat oameni, au făcut pagubă la animale, prin curţi. Nu mi-e frică de urs, dar e bine de ferit. L-am văzut şi la pârâul din spate, vedeţi? Unde începe pădurea, e un pârâu, vine acolo ursul şi se adapă. De aceea ne-am pus gard electric, că e miros de mâncare şi cine ştie…”.
Dacă s-ar trezi cu ursul la bar, Pall Denes spune că nu i-ar da o bere, „nu cred că e cazul”, dar nici nu s-ar pierde cu firea. „Urşii au fost mereu aici, acum, probabil s-au înmulţit şi nu mai au unde să colinde”.
Sătenii care au avut de suferit de pe urma atacatorilor din pădure nu îi poartă pică lui Pall Denes pentru că şi-a pus un urs pe firmă: „De ce să se supere? Mă înţeleg bine cu toată lumea. Cei mai mulţi dintre clienţii mei sunt din Ojdula, vin cu familiile la terasă. Ne mai vin clienţi şi din trafic, şoferi care fac popas aici”.
Când va fi gata pensiunea, Pall Denes speră că vor veni şi turişti, care să stea mai mult de câteva ore.
Ape minerale, peşteră, flori rare şi păduri
Site-ul Primăriei Ojdula menţionează următoarele atuuri turistice ale zonei:
- „Peisajul oferit de comună (atât în satul Ojdula, cât şi în satul Hilib) poate fi un atu pentru dezvoltarea turismului în viitor.
- O atracţie importantă o constituie peştera «Kőlik», peşteră ce s-a transformat prin alunecarea de teren şi care are o lungime de 45 m. Această peşteră se află la o altitudine de 634 m.
- Tot aici în această zonă există şi formaţiunea de stânci numită «Piatra Uriaşă» (Óriáskő). O altă atracţie naturală în pădurea de lângă satul Hilib o reprezintă «Piatra Cerbului».
- Pe păşunea dintre Ojdula şi Lunga se află lunca mlăştinoasă, unde se găsesc două specii de flori rare: Trollius europaeus şi Fritillaria melegaris.
- În zona satului Ojdula există izvoare de apă minerală sulfuroasă şi izvoare slab carbogazoase. Pe piscul Jáhoros aflat la est există o baie de apă minerală. Aceasta a fost folosită pe vremuri pentru tratarea problemelor reumatologice”.
A fost nevoie de un eveniment trist, de o vânătoare cu scandal, pentru ca Ojdula să fie pusă pe harta ţării. Tot răul spre bine, pentru că numele ursului ucis atunci ar putea ajuta comuna să ajungă şi pe harta turismului. Fireşte, e doar un început, dar începutul unei poveşti în care toată lumea are de câştigat, nu doar prinţii şi vânătorii.