ComenteazăPovestea sfantului consatean este una aparent normala. Cuviosul Ioan Iacob s-a nascut la 23 iulie 1913 in localitatea Crainiceni-Horodistea din Botosani, intr-o familie de tarani. Catunul cu numai cateva case se afla chiar pe marginea Prutului, iar mai bine de jumatate de sat se lauda ca este ruda directa sau prin alianta cu sfantul. Si matusa Aspazia, in varsta de 86 de ani, spune ca este nepoata sfantului Ioan Iacob: „Mama mea si sfantul erau veri drepti. Eram copila cand venea la noi si il ajuta pe tata la taiat lemne. Era un barbat frumos, cu parul negru ca abanosul si ochii luminosi. Ii placea sa citeasca, dar nici de la munca nu se dadea in laturi. Cara apa, ridica fanul si dadea de mancare la dobitoace. Statea chiar langa noi, la o matusa care il crestea de cand a ramas orfan. Cine s-ar fi gandit ca o sa ajunga sfant si o sa-l pomeneasca popa in biserica”, a spus matusa Aspazia.
Lucrul a fost insa posibil intrucat barbatul a fost canonizat abia in anul 1992, la 30 de ani de la moartea sa, cand trupul sau a fost descoperit intact intr-o pestera de pe valea Iordanului, iar din el curgea mir. Atunci au aflat si taranii din Horodistea ca si-au impartit o parte din viata alaturi de Sfantul Ioan Iacob Hozevitul, sarbatorit de biserica ortodoxa la 5 august, inainte de Schimbarea la Fata.
Casa matusii Aspazia e plina de icoane cu sfantul. Printre ele, la loc de cinste, sta si o fotografie de familie in care este si sfantul. Mai la vale de matusa Aspazia sta Ioan Surdu, un carutas din Horodistea, care este var drept cu sfantul, lucru dovedit de acte. De cand Ioan Iacob a fost canonizat parca simte si el o aura deasupra capului, fiindca oamenii il privesc cu mai mult respect. Si Georgeta Bajureanu, si Marita lui Vatafu, si Mircea Muraru si chiar contabilul primariei Botosani sunt nepotii sfantului si nici unul dintre ei nu a crezut ca va ajunge „atat de sus”. Colegul de banca al sfantului, mos Ioan Apopei, mai traieste si are 96 de ani. El isi aminteste cum batea mingea pe maidan cu sfantul si spargeau nuci in fata bisericii. Acum batranul spera ca sfantul sa puna o vorba buna si pentru el la Dumnezeu.
Horodistenilor le este greu sa se obisnuiasca cu sfantul consatean, dar tare le mai place sa se laude cu el. Ei isi amintesc de tanarul care pana la 20 de ani a dus o viata absolut normala. Ceea ce nu stiu ei este ca timp de 30 de ani acesta a dus o viata plina de sfintenie pe valea Iordanului, unde a si fost preot, iar dreapta sa credinta era recunoscuta de toti. Chiar daca bat zeci de matanii in fata icoanei lui, horodistenii mai schiteaza cate un zambet atunci cand isi amintesc de tanarul care pomitea orice altceva decat sa ajunga sfant.