Sinistratii se tem ca vor muri de foame

Cei ramasi fara case scormonesc in lutul adus de ape. Or mai gasi ceva... Ceilalti, inarmati cu lopeti si roabe, scot din case pamantul umed. Din cand in cand ridica ochii la cer si la ploaie. De-acolo au venit necazurile si tot de-acolo asteapta mantuirea. Miercurea trecuta, viata a fost complet bulversata in comuna Agas, judetul Bacau. O ploaie care, la inceput, nu parea a iesi din tipare, a adus cu sine cea mai teribila calamitate din zona. Dupa pranz, cerul s-a unit cu pamantul, iar ploaia a curs in doua ore cat intr-o saptamana. Paraiele care vin din munti s-au umflat, dandu-i Trotusului maretia Dunarii. Efectele acestei “bogatii” de ape n-au intarziat sa apara. In cateva minute, sute de gospodarii s-au trezit inecate intr-o apa rece si murdara, care-a maturat tot ce-a gasit in cale. Guvernul a trimis primariei materiale de constructii, saci cu cereale si ulei. Atmosfera in comuna e totusi incordata. Oamenii se tem de foame si merg la primarie de mai multe ori pe zi dupa apa minerala, alimente si haine. Multi din ei nu au fost atinsi de ape, dar daca tot se da pe gratis, de ce sa nu profite? “Ei, daÂ’ cei fara case is numai vreo doi, spunea o femeie. DaÂ’ si fara gradina ii rau!”. Majoritatea agasenilor nu muncesc. Mai taie un copac pentru o bucata de sunca, mai vinde o caruta de lemne pentru un sac de faina. Si uite asa, mandrie de padure e distrusa. Dar in partea locului nici nu pare sa fie alta solutie. Un litru de lapte e 5.000 de lei la achizitie, iar unul de carne de vita, 23.000. Pe ulite, satenii spun ca primarul n-a fost deloc la ei sa vada pagubele. Edilul zice ca nu mai doarme de-o saptamana. Ca sunt multe de facut, incepand cu evaluarea pagubelor si terminand cu ridicarea caselor. Pe de alta parte, si el este unul dintre sinistrati, dar pentru ca lumea sa nu vorbeasca, a angajat cativa oameni sa-i scoata malul din casa si din curte. La o saptamana dupa ce paraul Agas si-a fa- cut “mofturile”, Dumitru Sandu (foto stanga), ajutat de neamuri si de soldati, curata locul in care a trait o viata. Casuta lui nu mai e. “Apai, o venit un val asa mare, ca un tavalug... Eram deja pe deal, ca la cum crestea apa, ne-asteptam... N-am putut sa scot nimic din casa. S-or dus toate... mobila, haine, bani...”. Fosta curte e dominata de rufele puse la uscat. Departe si sinistrata, o masina de spalat albastra isi plange parca rugina, stand cumva intr-o rana. Ecranul televizorului zace pe noptiera aflata in preajma culmilor de rufe. O femeie scormoneste in pamant si gaseste vreo doua cesti de cafea, plus farfuriutele aferente. In locul casei se afla acum o gramada de lemne, scormonita de-o mana de soldati. De cand i-a lovit Dumnezeu, nea Dumitru innopteaza la una din fetele sale, iar nevasta la un vecin. N-are pace! Cum dau zorile vine la Sturzu. Nu plange si nu se plange, se vede treaba ca-i om tare. Imi spune ca a muncit 35 de ani la o intreprindere forestiera. Ca sa-si cumpere paine s-a imprumutat de la fiu-su. “Pana la pensie... Atunci ii dau inapoi. Am luat mezeluri si smantana si apa minerala de la primarie. DaÂ’ paine nu!” Se presupune ca omul de 78 de ani va incepe, cand va primi materiale, sa-si ridice o casa noua. Mai are putere? Intrebarea ramane fara raspuns, cel putin din partea lui. Inghite in sec si schimba vorba. “Uite, vezi colo? Locuiau Maria si Marian, ai de-au murit”. Pe locul unde se afla casa familiei Merlusca nu se mai vede nimic. Baiatul de 28 de ani tocmai se intorsese de la munca, ud leoarca, asa ca patul i s-a parut mai primitor ca niciodata. Mama-sa si-a dat, la un moment dat, seama de pericol. Si-a scos nepotica de 5 ani la poarta, spunandu-i sa stea cuminte, ca revine cat poate de repede. Voia sa-si trezeasca baiatul, sa se adaposteasca toti de stihiile naturii. N-a mai apucat... Tot in Paraul Agas, mai jos, intalnesc un barbat care pe 28 iulie a vazut moartea cu ochii. Se poate spune ca s-a nascut a doua oara. Mi-arata hainele pe care le avea atunci. Sunt pline de namol si atarna greu. Ochii i se mijesc de lacrimi ori de cate ori isi aduce aminte. “I-am auzit pe vecini cum scoteau porci, pui si ce mai aveau pe partea ailalta a paraului si-am zis sa iau si eu porcul, povesteste Gheorghe Huluta. Am dat drumul cailor la apa si m-o prins apele la mijloc cu porc cu tot... Si, deodata, o-nceput sa creasca, de la genunchi mi-o ajuns la mijloc si mi-o luat porcul, si tot crestea, asa ca m-am urcat intr-o rachita. Am tot strigat dupa ajutor, dar degeaba. Asa ca io, om batran, la 55 de ani, care nu stiu sa inot, mi-am dat drumul in apa. Ba ma baga la fund, ba ma scotea afara... Cand ma prindeam de-o radacina, se rupea. La un moment dat am gasit o radacina de par de 3 metri, dar parca o fost unsa cu smantana, asa am scapat-o... Numai eu stiu cum am ramas in viata! Cand m-o vazut vecina, o spus ca eram albastru si cu ochii ca girofarurile”. Cand dau de necaz, oamenii intra in panica. Cel putin asa e la Agas. Satenii nu vor sa mai auda de politicieni, de Iliescu si Nastase, de Guvern si alegeri. Ameninta ca nu mai merg la vot, caci cei din fruntea tarii n-au facut nimic pentru ei. Un batran, lovit si el de ape, tine cu tot dinadinsul sa-mi spuna o balada. O ascult si ajung la concluzia ca nu se putea o incheiere mai potrivita: “Scoala Ceausescu din mormant/ Sa vezi Iliescu ce-a facut/Ca ne-a-nfometat pe toti/ Si-a facut tara de hoti./N-avem unde sa muncim/Si-am ajuns sclavi prin straini/Si strigam: ŤOf, Doamne, Doamne!Å¥/Ne mor copiii de foame”.