ComenteazăTotuşi, această informaţie îngrijorătoare poate fi folosită şi în avantajul nostru. Mai multe echipe de cercetători de pe glob analizează posibilitatea detectării virusului prin analiza apei de canalizare. Astfel, s-ar putea observa când începe un nou val de infecții.
Toaleta nu minte
S-a observat, în decursul acestei pandemii, că singura cale sigură de a afla câți oameni au virusul este să testezi cât mai multe persoane. Dar asta nu înseamnă că nu am putea obține informații importante și din surse indirecte.
Să zicem că într-o anumită comunitate, 1% dintre oameni sunt infectați cu noul coronavirus. Mulți nici nu știu, pentru că majoritatea cazurilor sunt asimptomatice. Cu toții însă merg la toaletă și cei care au virusul îl vor elimina prin scaun în rețeaua de canalizare.
Această încărcătură virală ajunsă în canalizare ar fi ulterior detectată la o stație de epurare (înainte ca epurarea să aibă loc) și s-ar observa concentrația virusului în mostrele de apă.
Nu avem încă date legate de ce cantitate virală este generată per persoană, dar dacă este monitorizată o anumită concentrație virală la un moment în care știm (aproximativ) numărul de cazuri, atunci s-ar putea estima o valoare de bază. Această concentrație virală ar fi monitorizată constant.
Apoi, dacă se întâmplă ceva (să zicem, o relaxare a stării de carantină) și avem un nou val de infecții, concentrația virală va crește și autoritățile ar ști să crească numărul de teste rapid.
Nu am ști exact cine și câți au virusul, dar am putea primi un semnal de avertizare – ieftin și neinvaziv – că se răspândește iar printre oameni.
Din toaletă, în eprubetă
Până acum am descris situația ipotetic, dar această strategie este în curs de cercetare și deja încep să sosească rezultatele. În Australia, cercetători de la Queensland Alliance for Environmental Health Sciences au publicat un studiu care sugerează că o astfel de monitorizare ar fi fezabilă. Metoda mai trebuie cizelată, dar este un mod util de a monitoriza răspândirea virusului într-o epidemie în care multe cazuri sunt asimptomatice.
În Paris, o altă echipă a monitorizat apa de canalizare timp de o lună, perioadă în care a observat cum concentrația virală crește sau scade în funcție de răspândirea virusului în comunitate (lucru confirmat în paralel prin testare).
Cercetătorii au semnalat, de asemenea, că durează între 12 ore și 3 zile ca apa să ajungă din toaletă până la centrul de testare. Testarea, scriu ei, este ieftină, neinvazivă, și poate fi aplicată în mai toate comunitățile. Studii similare au fost derulate și în Olanda, și în Marea Britanie.
Nu ar fi prima dată când această abordare ar fi folosită. Mai multe țări (cum ar fi Nigeria sau Afganistan) folosesc această metodă pentru detectarea virusului care cauzează poliomielita
Există mai multe studii care propun utilizarea apei de canalizare ca un sistem de alarmă nu doar pentru coronavirus, ci pentru un număr mai mare de patogeni.
Utilitatea acestei metode e oarecum neclară. Dacă e cizelată rapid, atunci s-ar putea folosi ca un semnal de avertizare și ca o metodă indirectă de a evalua transmiterea virală în comunitate.
Dacă vrem să revenim la un oarecare nivel de normalitate fără a risca transmiterea necontrolată a virusului, e nevoie de astfel de metode. Trebuie spus și că astfel de metode sunt doar complementare. Până la apariția unui vaccin, nu există nici un înlocuitor pentru testarea populației și măsurile de distanțare.
LIBERTATEA PUBLICĂ ARTICOLE DE ȘTIINȚĂ. În plină criză provocată de pandemia de coronavirus, mai mult ca oricând cititorii au nevoie de informație științifică de calitate, prezentată limpede. Libertatea a deschis o serie de colaborări cu jurnaliștii români de la publicația ZME Science, o platformă independentă de jurnalism de știință, alcătuită din experți care, în mod obișnuit, relatează pentru publicul avizat din străinătate. Ei scriu, în fiecare zi, mai multe articole în Libertatea, bazate pe cele mai recente date și studii despre epidemie.