Soare artificial

Multi dintre scriitorii celebri de science-fiction si-au imaginat actiunea romanelor lor desfasurandu-se in lumi care mai de care mai ciudate, cateodata ostile, cateodata de vis. In proportie covarsitoare, eroii povestilor SF au avut de infruntat pericole sau de rezolvat situatii de criza, in universuri planetare dominate de doi sau mai multi sori. Asa isi imaginau – si inca isi mai imagineaza – oamenii ca ar trebui sa arate lumile la care inca civilizatia de pe Terra nu a avut deocamdata acces.
Iata insa ca aceste universuri, dominate de cel putin doi astri luminosi gigantici, au inflacarat si mintile cercetatorilor din ziua de azi. Conform zicalei „cand nu ai de lucru, iti faci”, mintile luminate ale planetei si-au pus cunostintele si priceperea la contributie pentru a realiza, nici mai mult, nici mai putin, un al doilea Soare pentru planeta noastra.
De ce? Motivatiile sunt, de la un punct, cat se poate de bine argumentate, insa majoritatea specialistilor considera ca aceasta posibila realizare nu este decat o incredibila tentativa de a demonstra ca azi „orice este posibil”.
Calculele efectuate de cercetatorul rus G.R. Uspenski, unul din coordonatorii proiectului, au aratat ca o oglinda-satelit, avand suprafata de un kilometru patrat, plasata la o inaltime de 4.000 de kilometri altitudine, ar putea furniza o iluminare comparabila cu cea data, intr-o zi noroasa, de soarele care asfinteste. De aceasta lumina ar trebui sa beneficieze zonele reci din nordul Statelor Unite ale Americii si ale Canadei, precum si zecile de statiuni de cercetare aflate in Arctica.
Tot angrenajul construirii Soarelui artificial se va pune in miscare incepand cu anul 2005. Dupa ce se vor fi gasit solutii pentru realizarea materialelor necesare construirii unei asemenea oglinzi gigantice, capabila sa isi modifice controlat volumul, unii specialisti considera ca fiind perfect posibila construirea, in anul 2015, a unui ansamblu orbital format din trei oglinzi reflectorizante, fiecare avand suprafata de un kilometru patrat, amplasate deasupra Arcticii. Intrucat regiunea este populata cu foarte multe statiuni de cercetari polare, experienta va fi rapid generalizata, astfel incat in jurul anilor 2020 nu mai putin de 5 astfel de oglinzi, fiecare avand suprafata reflectorizanta de cel putin un kilometru patrat, vor ilumina timp de zeci de ani regiuni ale nordului Canadei si al SUA.
Acesta ar trebui sa fie un prim pas din cadrul unui amplu proiect. „Am putea spune ca, din acel moment, va fi posibila influentarea directa a climei din anumite regiuni defavorizate ale planetei. Experienta pe care o vom dobandi in timpul derularii etapelor preliminare ne va permite sa visam tot mai departe si sa incercam sa ne depasim limitele. In urmatoarea etapa, ce se presupune ca se va desfasura intre anii 2025 si 2030, vom largi aria oglinzilor pana la 10 kilometri patrati fiecare, ceea ce ar duce lejer la prelungirea numarului de ore de lumina pentru fiecare zi”, mai spune G.R. Uspenski.
Potrivit acestuia, daca ansamblul de oglinzi care va forma viitorul sistem de „soare artificial” ar fi de ordinul sutelor de kilometri patrati, atunci zona terestra iluminata va depasi 500.000 de kilometri patrati. In noile conditii, va aparea posibilitatea de a transfera energie in anumite zone ale Terrei si, o data cu realizarea concentratoarelor de energie luminoasa, va deveni complet posibila influentarea climei in anumite regiuni terestre.
„Sa mentionam doar un singur avantaj: distrugerea chiar in faza incipienta a oricarui nucleu ciclonic. Astfel, se elimina dintr-un foc pagubele si pierderile de vieti omenesti cauzate de taifunuri”, mai spune G.R. Uspenski.

Urmărește-ne pe Google News