Un șobolan care s-ar putea să nici nu existe e căutat cu lumini negre și unt de arahide de locuitorii unei insule din Alaska

Presupusa apariţie nu ar fi atras atenţia în multe locuri din lume, dar a provocat agitaţie pe insula St. Paul, care face parte din Insulele Pribilof, un paradis al păsărilor numit uneori „Galapagos al nordului” pentru diversitatea sa naturală.

Acest lucru se explică prin faptul că şobolanii care ajung clandestin pe nave pot popula rapid şi invada insule îndepărtate, devastând populaţiile de păsări prin consumul de ouă, pui sau chiar adulţi şi distrugând ecosisteme altădată pline de viaţă.

La scurt timp după ce localnicul a sesizat că ar fi văzut un șobolan, în iunie, oficialii responsabili cu protecţia vieţii sălbatice au mers la complexul de apartamente şi au căutat prin iarba din apropiere, în jurul clădirii şi sub verandă, să vadă dacă sunt urme de roadere sau excremente.

În plus, aceştia au pus capcane cu unt de arahide şi au montat camere de luat vederi pentru a surprinde orice confirmare a existenţei şobolanului, dar până acum nu au găsit nicio dovadă.

Biroul de conservare a ecosistemelor: Șobolanii decimează coloniile de păsări marine

„Ştim – pentru că am văzut acest lucru pe alte insule şi în alte locuri din Alaska şi din întreaga lume – că şobolanii decimează coloniile de păsări marine, aşa că ameninţarea nu este niciodată una pe care comunitatea să nu o ia în serios”, a declarat Lauren Divine, director al biroului de conservare a ecosistemelor din cadrul Comunităţii Aleut din Insula St. Paul.

Recomandări

Declarațiile vatmanului implicat în accidentul mortal din București. „Nu am avut nicio şansă să îl evit. Nu am mai dormit de atunci”

Rozătoarele au fost îndepărtate cu succes de pe sute de insule din întreaga lume – inclusiv una din lanţul Aleutian din Alaska, cunoscută anterior sub numele de „Insula Şobolanilor”, potrivit Serviciului pentru pescuit şi faună sălbatică al SUA.

Astfel de sarcini pot dura ani şi pot costa milioane de dolari, astfel încât prevenirea instalării șobolanilor este considerată cea mai bună apărare.

În zonele dezvoltate din St. Paul, autorităţile au amplasat blocuri de ceară – „blocuri de mestecat” – concepute pentru a înregistra orice muşcătură de rozătoare. Unele dintre blocuri sunt realizate din material cu ultraviolete, care permit inspectorilor înarmaţi cu lumini negre să caute excremente strălucitoare.

De asemenea, inspectorii au cerut locuitorilor să fie atenţi la rozătoare şi solicită permisiunea Departamentului pentru Agricultură al SUA de a aduce un câine pe insulă pentru a adulmeca şobolanii. Altfel, accesul câinilor este interzis pe insula Pribilofs, pentru a proteja focile cu blană.

Nu a mai fost găsită nicio urmă de şobolan de la observarea raportată în această vară, dar vânătoarea şi starea de vigilenţă sporită vor persista probabil câteva luni.

Căutarea șobolanului în Alaska, comparată cu încercarea de a găsi un ac în carul cu fân

Recomandări

Relațiile comerciale ale României cu „Axa răului”. De la șuruburi nord-coreene la fructe iraniene și produse petroliere rusești

Lauren Divine, director al biroului de conservare a ecosistemelor din cadrul Comunităţii Aleut din Insula St. Paul, a comparat căutarea cu încercarea de a găsi un ac în carul cu fân „fără a şti dacă acul există”.

Comunitatea formată din aproximativ 350 de persoane – grupată în extremitatea sudică a unei insule fără copaci, marcată de dealuri, mărginită de stânci şi lovită de furtuni – are de mult timp un program de supraveghere a rozătoarelor care include capcane pentru şobolani în apropierea aeroportului şi în zonele dezvoltate de pe malul mării, unde sosesc navele, concepute pentru a detecta sau ucide orice şobolan care ar putea apărea.

Cu toate acestea, a fost nevoie de aproape un an pentru a prinde ultimul şobolan cunoscut pe insula St. Paul, despre care se credea că a sărit dintr-o barjă. Acesta a fost găsit mort în 2019, după ce a scăpat de apărarea comunităţii. Acest lucru subliniază de ce chiar şi o observaţie nefondată este luată atât de în serios, a mai spus Lauren Divine.

U.S. Fish and Wildlife Service planifică o analiză de mediu pentru a cerceta eradicarea zecilor de mii de şobolani de pe patru insule nelocuite din îndepărtatul lanţ Aleutian, afectat de vulcani, la sute de mile sud-vest de St. Paul. Mai mult de 10 milioane de păsări marine din diferite specii cuibăresc în Aleutine.

Recomandări

Alfred Bulai, interceptat când vorbea cu asistenta de la SNSPA despre victimele sale. Râde și se crede „cel mai iubit dintre pământeni”

Potrivit agenţiei, diversitatea şi numărul păsărilor care se reproduc pe insulele cu populaţii de şobolani neautohtoni sunt în mod vizibil scăzute. Pe insula Kiska, una dintre cele patru insule unde au fost observate urme de şobolani pe ţărmul umed şi nisipos, au fost găsite cadavre de ulii mici şi de ulii cu creastă, care sunt cunoscute pentru coloniile lor zgomotoase.

Biolog: Ar putea dura zeci de ani pentru lansarea proiectelor de eradicare a șobolanilor

Dacă agenţia merge mai departe, ar putea dura cinci ani pentru ca primul proiect să fie lansat şi, având în vedere planificarea, testarea şi cercetarea necesare pentru fiecare insulă, ar putea dura zeci de ani pentru a le finaliza pe toate, a declarat Stacey Buckelew, biolog specializat în specii invazive din cadrul Alaska Maritime National Wildlife Refuge.

Dar astfel de eforturi sunt paşi importanţi pentru a ajuta păsările de mare deja afectate de stres, inclusiv de schimbările climatice, a spus Buckelew.

Succesul Insulei Şobolanilor, o zonă din Aleutine de aproximativ jumătate din mărimea Manhattanului, arată cât de eficiente pot fi programele de eradicare. Se crede că şobolanii au ajuns pentru prima dată acolo odată cu un naufragiu japonez la sfârşitul secolului al XVIII-lea.

După eradicarea şobolanilor, cercetătorii au constatat că păsările indigene se bucură de noua viață, analizând chiar specii despre care se credea că au fost exterminate de şobolani.

Insula este din nou cunoscută sub numele acordat iniţial de poporul unangan originar din Aleutine: Hawadax.

În timpul studiilor făcute înainte de eradicarea rozătoarelor, cercetătorii nu au auzit nicio vrăbiuţă cântătoare, dar în timpul unei călătorii din 2013 sunetele lor erau aproape neîncetate, a declarat Buckelew la acea vreme.

Donald Lyons, director de conservare ştiinţifică în cadrul Institutului de păsări marine al Societăţii Naţionale Audubon, a descris o călătorie în Insulele Pribilof şi a văzut cum norii de stârci se întorceau la colonii seara – „zeci de mii, sute de mii, poate milioane de păsări în aer la un moment dat”.

El a spus că oficialii au avut dreptate să ia atât de în serios presupusa apariţie a unui şobolan pe St. Paul.

„Este vorba doar de abundenţa vieţii sălbatice despre care auzim poveşti sau citim relatări istorice, dar pe care o vedem foarte rar în epoca noastră modernă. Aşa că este un loc în care am simţit minunea, spectacolul naturii”, a concluzionat el.

Urmărește-ne pe Google News