Marc şi Eddy erau nişte oameni minunaţi. Erau fraţi gemeni şi se născuseră muţi, dar lucrau şi aveau o viaţă liniştită. Comunicau printr-un limbaj al semnelor, cunoscut doar de ei şi de familie şi nimeni nu se aştepta ca bărbaţii să moară atât de devreme. Cu atât mai mult, să aleagă să moară.
Din păcate, Marc şi Eddy aflaseră că suferă de o boală în urma căreia aveau să orbească. Vestea i-a îngrozit deoarece muţi fiind, dacă nici nu mai vedeau, aveau să ducă o viaţă îngrozitoare. Singuri, în întuneric, fără a putea menţine vreun contact cu oamenii din afară şi nici măcar unul cu celălalt.
Astfel, gemenii muţi au decis să moară, iar cum eutanasia este legală în Belgia, au obţinut dreptul să moară cât încă erau conştienţi de lucrurile din jurul lor. Rudele au încercat să îi convingă, dar degeaba. Marc şi Eddy erau hotărâţi, iar în luna decembrie au murit. Au fost eutanasiaţi, folosindu-se injecţia letală. Au murit într-un mod demn, înconjuraţi de familie şi prieteni, îmbrăcaţi în costum şi zâmbind. Ultimele lor „cuvinte”, comunicate prin intermediul semnelor au fost „Acolo sus, spre ceruri!”