ComenteazăPetru Rusu avea 27 de ani în 1995. Lucra la CFR şi venise la gara Baloteşti să ia aprobarea de concediu. „Era o zi groaznică! Frig, vânt şi o burniţă care îţi intra în piele. Eram în biroul şefului şi la un moment dat s-a cutremurat toată clădire. Am crezut că-i cutremur. Afară am văzut că ardea câmpul şi ieşea mult fum”, îşi aminteşte Petre, care încă mai lucrează la gara din Baloteşti.
Amintirile acelei zi care i-a marca viaţa sunt încă vii în mintea sa. „Nu pot să uit cum am rupt-o la fugă toţi spre locul accidentului. Cineva a zis că a căzut un avion şi să mergem să vedem dacă putem să scoatem vreo persoană din foc. Cum am intrat pe câmp era plin de bucăţi din aeronavă. Era un aer înnecăcios. Eram atent să nu calc pe vreo bucată de carne pentru că erau resturi împrăştiate pe câmp. Ştiţi, când vezi aşa ceva nu realizei despre ce e vorba de fapt pentru că nu mai erau bucăţi întregi… Dar când am văzut mâna întreagă a unui copil smulsă, spulberată am simţit că înmărmuresc. Mi-a crescut tensiunea mai mult şi am rupt-o la fugă înnapoi! Nu mai fusesem martorul unei asemenea nenorociri niciodată. Sper să nu mai existe ceva similar”, ne-a povestit bărbatul.
Ulterior, din presă, Petre a aflat că în aeronava Muntenia se afla fiica uni cuplu format dintr-o româncă şi un belgian, Laura Hap de şapte anişori. Păpuşa copilei a fost singurul obiect care a scăpat intavt din toată catastrofa. Părinţii Laurei, Emilio şi Maricica se aflau şi ei în avion.
Fotografii:Gabriel Miron