Ei depun cu 25% mai mult efort pentru a absolvi școala: Copiii din lumea tăcerii

“Suntem cu toții acasă, mama, tata, bunicul și noi, copiii. Bunicul spune: fiți atenți!” Alexandra are 13 ani şi este în clasa a III-a a Școlii Gimnaziale Speciale pentru Deficienții de Auz “Sfânta Maria” din București.

În timp ce “spune” lecţia la tablă, face, la un moment dat, semnul crucii. Asta înseamnă, în limbaj mimico-gestual, cuvântul “duminică”. Este “o duminică în familie”. O familie tăcută, într-o lume tăcută.

Alexandra este un caz cu deficienţe senzoriale multiple. Din cauză că nu aude, nici nu poate să vorbească, pentru că nu ştie cum să facă acest lucru.

Există un caz în această şcoală specială bucureșteană în care un adolescent cu hipoacuzie s-a străduit atât de mult, încât a ajuns la performanţa de a putea vorbi inteligibil, fără să audă însă ce spune. Asemenea cazuri sunt foarte rare, sunt adevărate minuni.

«Se descurcă destul de bine pe Facebook»

“Primul nivel de copii pe care îi avem aici este cel de grădiniţă, de la grupa mică, până la grupa mare. Este înființat de anul acesta, este un nivel nou. Anul trecut am introdus clasele profesionale speciale”, ne spune Florica Stoica (foto), directoarea Școlii Gimnaziale Speciale pentru Deficienții de Auz Sfânta Maria.

Recomandări

Castelul Peleș a ajuns o ruină în proptele. Casa Regală și Ministerul Culturii negociază molcom cine să rezolve problema care accelerează degradarea

În această școală învață copii cu trei tipuri de deficiențe. Clasele cu deficiențe moderate și ușoare folosesc programa de masă, adică cea obișnuită, cu un curriculum ușor adaptat. Acești elevi susțin examene de evaluare națională la fel ca și copiii din învățământul de masă. Sunt, de asemenea, copii cu deficienţe grave, severe și profunde, care învaţă după programe speciale. Clasele cu deficiențe moderate și ușoare finalizează clasa a VIII-a, iar cei cu deficienţe grave, severe și profunde merg până la clasa a X-a, care corespunde nivelului clasei a VIII-a în învățământul de masă. Adică depun cu 25% mai mult efort decât copiii fără deficiențe…

Mai există și clasele a IX-a și a X-a de nivel profesional, precum și două grupe, cele mai grele, de câte patru elevi, cu deficiențe senzoriale multiple: de auz, de vedere, mintală sau psihomotorie.

Alexandra face parte din grupele cu deficiențe grave. După ce spune lecţia mimico-gestual, începe să scrie o frază, sub îndrumarea doamnei profesoare. Fata este un pic emoţionată, greşeşte, şterge, apoi o ia de la capăt. Nu se dă bătută cu una, cu două. “Să ştiţi că se descurcă destul de bine pe Facebook”, spune zâmbind doamna profesoară.

Recomandări

Primele clipe ale dezastrului din Spania. Șoferii din Valencia așteptau liniștiți la semafor | VIDEO

Unul dintre foștii elevi a ajuns artist plastic

Școala specială a avut și copiii care au terminat clasa a VIII-a și au mers mai departe. Unul dintre foștii elevi a urmat cursuri la Liceul Tonitza, a făcut apoi Facultatea de Arte, a terminat un masterat în Rusia și acum are propriul atelier de sculptură.

Alți foști elevi au absolvit Facultatea de Psihologie și Științele Educației, unii dintre ei fiind acum cadre didactice ale școlii.

Florina Catană, de exemplu, a fost ajutată de mama ei la facultate, la cursuri. Florina susține acum lecții pentru părinții elevilor din școala specială, îi învață să comunice mai ușor cu propriii copii în lumea tăcerii.

Între timp, Alexandra termină de citit în limbaj mimico-gestual și începe să scrie pe tablă răspunsul la întrebarea: “Cum se numește lecția?”

Stă puțin să se gândească, trebuie să să-şi dea seama cumva ce are de făcut, deoarece în limbajul mimico-gestual nu există cuvinte de legătură. Nu există “mama este frumoasă”, ci doar “mama-frumoasă”, adică lipsesc unele informații, iar copilul trebuie să analizeze în liniște ce a vrut să întrebe, de fapt, profesorul. Asta înseamnă că elevii precum Alexandra trebuie să depună un efort cu 25% mai mare pentru a învăța, decât copiii fără deficiențe.

Și totuși, reușesc…

Urmărește-ne pe Google News