Șocul lui Mihai Mărginean, medic militar ATI la Spitalul din Suceava: „Pacienții ridică mâinile după mine și strigă Domnule doctoooor! Nu știu dacă sunt strigoi sau zombie”

Mihai Mărginean, un tânăr medic militar anestezist din Cluj, detașat la Spitalul Județean de Urgență din Suceava, a descris pe un cont de Facebook ce poartă numele Alina Mihai scenele de groază pe care le trăiește într-un salon cu bolnavi infectați cu COVID-19 ai Spitalului Județean din Suceava.

”Da, Mărginean este la noi, e venit cu echipa de la Cluj, i-am întâlnit, dar nu i-am reținut numele”, a spus generalul Ionel Oprea, comandatul Spitalului Județean din Suceava, pentru Libertatea.

Medicul ATI oferă, practic, prima incursiune din interiorul unui salon unde se înțelege exact care este șocul atât al pacienților, cât și al cadrelor medicale, în fața unor manifestări ale suferinței COVID-19, care te conduce la moarte cu o rapiditate nemaîntâlnită pentru o boală atât de contagioasă.

Gata! Sunt înăuntru, pe partea cealaltă, dincolo… sentimentul cred că seamănă cu ceva ce ai putea să simți după ce ești răpit de o specie extraterestră. Simt un fior rece. Ceva din mine se activează și transmite un semnal de alarmă – înțeleg doar atât: „ceva” nu e ok.

Mihai Mărginean, medic militar ATI la spitalul din Suceava:

BUM!!! Sunt aproape 30 de pacienți în jurul meu. Câțiva extratereștri albi se plimbă printre ei. Unii intuiesc rolul meu și încep să ridice mâinile disperate spre mine și strigă „domnule doctoooor! domnule…” cuvintele le rămân în gât. Mă uit în sus spre monitoare și văd că saturațiile lor sunt 55-60%, apoi mă uit mai sus… spre Dumnezeu și dintr-odată mi-a fost dat să înțeleg. Aici e RĂZBOI!”, scrie doctorul clujean Mihai Mărginean, într-o postare pe Facebook, pe care Libertatea a verificat-o cu conducerea militară a spitalului din Suceava.

Recomandări

Rezultate prezidenţiale Republica Moldova – Turul doi. Câte voturi au obținut Maia Sandu și Alexandr Stoianoglo

Descrierea salonului de groază continuă: “Unul lângă altul, conectați la un fel de oxigen ce nu pare suficient niciodată. Unii pe spate, alții pe burtă. Pe unele fețe – resemnare, pe altele – disperare. Cei care nu erau intubați și ventilați mecanic erau extrem de hipoxici. O hipoxie atipică, unii nici măcar nu sunt dispneici și pot chiar articula câteva cuvinte”.

Au o culoare tegumentară aparte. Sunt conștienți dar nu… complet. Nu știu să descriu altfel, dar vă pot spune că am avut nevoie de multă putere de procesare să mă conving că nu sunt înconjurat de strigoi sau zombie sau cum vreți voi să le spuneți, niște umbre în care viața atârnă ca o picătură de rouă pe un fir de iarbă.

Mihai Mărginean, medic militar ATI la spitalul din Suceava:

„Domnule doctor, veniți repede!”

Urmează o scenă decupată parcă din serialele americane. Numai că de data aceasta scena e reală.

„Domnule doctor, veniți repede!”, se aude înfundat de undeva de pe coridor. Mă întorc rapid stânga-împrejur, militărește, mă lovesc cu capul de ceva – nu știu ce era și de când era acolo. Găsesc salonul, mă uit pe monitor, 32% saturație”.

Mă uit la pacient, efort respirator marcat, iminență de stop respirator, tahipneic, dar conștient, se lupta cum putea el, nu renunțase. Mă vede că dau ordine – intuiește că sunt doctorul. Într-un gest de abandon total se liniștește și îmi spune că nu poate respira, să fac ceva, orice, că el nu mai vrea să trăiască așa, mai bine să moară decât așa.

Mihai Mărginean, medic militar ATI la spitalul din Suceava

Recomandări

Cifrele din spatele alegerilor pentru desemnarea noului președinte al României: peste 22 de milioane de buletine tipărite și o sută de mii de ștampile

”OK, îmi spun – atunci să începem! Cer video-laringoscopul ! „Avem undeva, să merg după el?”, urmează răspunsul. Nu mă înțelegeți greșit, ar fi mers bucuroasă dna asistentă, dar era unul singur, era în altă parte, nici ea nu știa exact unde, ar fi trebuit să-l caute. Realizez că nu avem timp”.

”Îl iau pe cel normal, dau câteva indicații legate de medicație. Fac laringoscopia – nu văd nimic, totul e edematiat – IOT dificilă! La naiba, îmi spun! Încerc să mă concentrez, văd ceva, cer sondă. O primesc în mână, dar e fără stilet (explicație: probabil că trebuia eu să cer cu stilet, dar pentru că nu eram la mine acasă nu știam asta). Cer să-mi bage stilet. „Stați să caut” vine răspunsul. Intuiesc că urmează câteva secunde poate 1 minut. Ce să fac? Să ventilez pe mască și balon?? Toată comunitatea medicală recomandă să nu facem asta, de teama aerosolizării. La naiba din nou! Iau balonul și masca, nu o să te las să mori, îmi spun. Masca e una prea mică, trebuie să aleg – o pun pe gură sau pe nas”.

”Fac din nou laringoscopia, deja sunt familiarizat cu locul, văd epiglota și poate ceva sub ea. Introduc sonda, cer din nou balonul – îmi dau seama că nu există filtru pe balon, dar acum nu mai contează. Ventilez de câteva ori”.

Recomandări

Regele Felipe și regina Letizia, sub o ploaie de noroi și obiecte aruncate de mulțimea furioasă, lângă Valencia: „Asasinilor! Asasinilor!”

L-am lăsat viu când am plecat… a murit a doua zi

„Mai avem puțin timp, îmi spun. După câteva mișcări acrobatice și cel mai probabil de un absurd poetic având în vedere vestimentația, reușesc să mă mut cumva de la capul bolnavului, în fața ventilatorului. E un draeger mai vechi – nu contează, nu totul trebuie să fie cu touch-screen. Apăs de câteva ori pe butoane să văd presiunile și dintr-odată aparatul începe să mă alarmeze. Spune pe limba lui că nu funcționează senzorul de flux. Cer alt senzor de flux. Știți ce urmează, nu? Da, exact – nu este altul. Atunci am înțeles al doilea lucru. Nu doar că este RĂZBOI, dar nu avem cum să-l câștigăm! L-am lăsat viu când am plecat… a murit a doua zi.”

Ceea ce s-a întâmplat la Suceava, putea să se întâmple oriunde

Pot să vă spun că ceea ce s-a întâmplat aici, în Suceava, se putea întâmpla oriunde. Da, și în spitalul tău! Pe toți ne-ar fi prins cu pantalonii în vine, recunoaște-ți-vă vouă înșivă asta și hai să depășim momentul. Să nu cumva să credeți că cei care lucrează acum în spitalul ăsta bântuit nu muncesc. Au mari probleme de toate felurile, dar nu vă prefaceți că la voi acasă e mereu șters praful și niciodată nu vă rămâne peste weekend un maldăr de vase în chiuvetă”.

Mihai Mărginean, medic militar ATI la spitalul din Suceava:

„Acum a venit momentul să vă raspund la prima intrebare. Acum poate veți putea înțelege răspunsul. Așadar, de ce nici măcar cei mai buni din curtea școlii nu au făcut față (în afara de Germania, acolo nu am o explicație). Pentru că au pornit cu toții așa ca mine, încrezători, vanitoși, acea vanitate a savantului care știe că înțelege și înțelege că știe, pentru că EL a muncit și a învățat și a mângâiat ventilatoare toată viața, și are mereu mai mulți ași în mânecă decât se pot consuma într-o partidă. Și uite din nou o altă ironie. Nici măcar nu suntem în situația în care am subestimat acest virus, el s-a prezentat așa cum este, nu ne-a ascuns nimic niciodată, nu a recurs la război asimetric, nu ne-a hăituit pe străzi astfel încât noi să nu putem să ne ascundem. Ci dimpotrivă, noi am năvălit pe străzi să-i arătăm noi lui. Nu pe el l-am subestimat, ci mai degrabă ne-am supraevaluat pe noi înșine”.

Medicul vede doar câteva soluții: umilința în fața pandemiei, în sensul de a-i recunoaște forța bolii și implicarea a câți mai mulți specialiști și a cât mai multe resurse. ”Pregătiți-vă sufletește pentru decizii grele”, le transmite el colegilor medici.

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro