16 comentariiCosmin, un camionagiu român, administrează una dintre cele mai urmărite pagini dedicate camionagiilor de pe rețeaua de socializare, cu 199.000 de urmăritori și săptămâna trecută a descris problemele pe care le-a întâmpinat atunci când a trebuit să încarce cutia și cum a aflat nu numai valoarea acesteia, ci și ce era în interiorul ei.
„Cea mai scumpă marfă pe care am încărcat-o în 16 ani de șoferie. Nu știu ce este în cutia aia, dar valorează puțin peste treijde milioane de euro și pleacă în China. Și tocmai la mine s-au găsit s-o încarce. Nu știu de ce am impresia, dar tipul de la asigurări o să plângă mâine dimineață”, a fost primul mesaj scris de șoferul de TIR.
Ulterior, el a povestit cu lux de amănunte ziua în care a încărcat valorosul transport, pe care trebuia să-l ducă în portul Genova.
„O fi cutia aia scumpă, dar n-aveți idee cât am înjurat-o azi până am încărcat-o. Și ajung pe la 9.00 azi dimineață la firma respectivă, mă prezint, îi spun ce trebuie să încarc, aia de la birou mă ia un pic la rost pentru că trebuia să fiu la 8.00 fix acolo, așa îi spusese dispecera mea cu o zi înainte, să zică mersi că am întârziat doar o oră, pentru că n-am auzit ceasul dimineață, și-mi spune să mă duc la poarta 5, pentru că acolo încarc.
Eu venisem cu remorca mea, mă chemase de la mama naibii special pentru încărcarea asta, pentru că țineau morțiș să încarce în prelată cutia aia și remorca mea este singura ce se „lăbărțează” în lățime pentru mărfuri voluminoase. Mai pe scurt, are un sistem ce se lățește în spate pentru a intra marfă mai largă, plus lanțurile de la macarale etc.
Și-n mesajul primit de la dispeceră aveam măsurile de vreo 5,5 m lungime, 2,45 lățime și 2,80 înălțime și vreo 25 de tone. Nimic greșit, și pe cutie la fel scria, aceleași măsuri. Lăbărțez remorca, sincer îmi ia vreo 40 de minute s-o pregătesc de încărcare, pentru că trebuie decopertată pe toate părțile, plus tavanul, plus scânduri, stâlpi, înălțată șina laterală și începem să încărcăm.
La prima încercare, lovea în stâlpii de la ușă. Mai lărgesc intrarea, la limită intră. Zic, stai așa, că ceva nu este bine și iau o ruletă și măsor lățimea cutiei, 2,53. Zic, bun încărcăm așa, nu mai pun stâlpii și vedem ce-o fi. Poziționăm cutia, scoatem lanțurile, dau să cobor tavanul, ioc. Iau ruleta, măsor, 2,85 și șina de aluminiu de pe tavan se sprijinea direct în cutie, făcând două măsurători, treceam de 4,16 m înălțime. În gândul meu, până acum n-am dat gata niciun pod, dar cred că a venit momentul.
Ne chinuim vreo oră să tragem de șine, să le îndesăm pe lângă cutie, nimic. Ăștia încep să sune în stânga și-n dreapta. Cică măsurătorile trimise de ei sunt corecte, dar fără ambalaj. Ora 12.00, remorca lăbărțată pleacă la masă, cică la 13.00 ne auzim să vedem ce facem. Nu că am fi făcut ceva de la 9.00 dimineață, dar hai să mai stăm o oră.
După pauză vine maistrul sau ce-o fi fost ăla și-mi spune că nu pot pleca așa și mai mult de atât nu putem coborî înălțimea. Hai s-o descărcăm. Sună și dispecera mea, Cosmin, vino la garaj și schimbă remorca, las-o pe aia și ia platforma.
Și descărcă cutia, închide remorca lăbărțată, fugi la garaj, schimbă remorca și înapoi. Deja era ora 16.00 și eu încă nu încărcasem de la ora 9.00, doar am lăbărțat remorci. Intru cu platforma înăuntru, la 16.20 eram deja afară, încărcat și actele în mână. Cică trebuie s-o duc în port la Genova, pe la un transportator care se va ocupa cu încărcatul pe navă până în China.
Și totuși am aflat ce este în cutia aia, este un robot care va face camioane, cică ăsta taie părțile laterale pentru cabine, ceva de genul, habar n-am, pentru o nouă fabrică SinoTruck. Să fie în bafta lor”, a scris șoferul român.
A doua zi, el a mai scris un mesaj legat de transport: „Ăla unde am încărcat: să ai grijă pe unde te parchezi, cutia asta costă o gălăgie de bani, vezi să nu afle nimeni!”.