Un tânăr șofer de TIR angajat la o firmă de transport din România, pe un camion abia achiziționat de patron, a fost concediat în mai puțin de o lună și a lăsat în urmă o pagubă semnificativă. Cum firma e una mică, banii pierduți de patron aproape l-au falimentat pe acesta.
Ilie Matei, șofer de camion și administratorul uneia dintre cele mai apreciate pagini dedicată TIR-iștilor pe Facebook a povestit cum a reușit șoferul să lase firma fără 7.000 de euro.
„O să vă povestesc pățania unui amic cartonar sau cum mai sunt numiți ăștia cu firme mici de 2-3 camioane fără posibilități financiare mari și pentru care orice greșeală a unui angajat îl poate costa falimentul.
Amicul meu, are 3 camioane foarte îngrijite pentru că nu își permite omul să se strice sau să schimbe șoferii pe ele. Când l-a cumpărat pe al 4-lea, automat a avut nevoie de un șofer și a preferat un copil tânăr, undeva la 27 ani. Omul s-a recomandat cu experiența, ceea ce s-a descoperit că avea, dar nu neapărat în șoferie.
S-au înțeles la o sumă convenabilă pentru amândoi și primul eveniment a apărut în Ungaria când acest meșter Manole i-a trimis prima poză cu un cauciuc tăiat, cu textul: Cred că ăsta așa a fost când am luat-o din garaj, dar te-am anunțat ca să nu mă cert cu tine…
Amicului meu, cartonarul, i s-a învârtit planeta invers pentru că tocmai schimbase cauciucurile în decembrie, înaintea sărbătorilor, atunci când achiziționase mașina. Din lipsă de opțiuni a tăcut, dar începuse să își pună întrebări.
La 3 zile îi sună telefonul de la speditia de unde luase cursa că nu s-a prezentat mașina la încărcat. Îl sună pe Manole… dar acesta avea toate telefoanele închise… Disperat pentru că urmau penalizări, îl roagă pe un alt coleg să meargă 25 km ca să vadă dacă a pățit Manole ceva.
Pățise… dormea… Îl întreabă cum de nu a reușit să ajungă la încărcare la ora 11 ziua, el fiind parcat la 3 km de firmă. Păi, să vezi, aseară m-am certat cu iubita și de nervi am consumat ceva până pe la 4 și nu am mai pus telefonul la încărcat, a rămas fără baterie.
Și ăla de la firmă de ce e închis?? Ca să nu mă deranjeze careva de la firmă când dorm… știi cum sunt dispecerii proști și strică somnul șoferului. Mda, 140 euro l-a costat cearta lui Manole cu iubita și pierderea cursei.
Au urmat vreo două săptămâni ok, asta aducându-i speranța lui carton ăsta amic cu mine că a avut și Manole meșterul câteva zile proaste, dar își revine. Mda, primește telefon de la speditia cu care lucra că îi vor emite o factura pentru niște marfă «dispărută» din camion în ultimele două săptămâni… culmea, cursele făcute exact de meșter, chiar dacă și celelalte camioane lucrau la același contract.
Factura… vreo 6.000 euro. I se urca sângele în cap și îl suna pe Manole pentru explicații: Păi, șefu, probabil m-au furat și nu mi-am dat seama!! 4 curse la rând te-au furat fix din ultimii 4 paleți de la ușă?? Habar nu am, eu sunt șofer, nu paznic.
Ok, vede că nu pot lucra împreună și îi ia cursa de România lui Manole, ca să înceteze colaborarea.
Credeți că s-a terminat?? Așa a crezut și el … Primește telefon de la furnizorul de servicii combustibil ca mașina lui a fost alimentată cu 1.000 l motorină la Arad pe data de 3 seară și pe 4 exista încă o alimentare de 450 l la Sibiu, ceea ce pentru oamenii care supraveghează serviciile oferite a părut suspect. Manole vine cu răspunsul: Da băi, frate, mi-au furat motorina, ce voiai să fac??
Ajunge la firmă și începe încăierarea. Manole nervos îl amenință cu proces dacă nu își primește banii, că el își ia avocat, că el vine cu băieții și dă foc la camioane și povești de genul ăsta.
Menționez că amicul meu, cartonache păgubitul, are 3 șoferi care lucrează pentru el de vreo 3-4 ani, niște oameni foarte buni, care nu s-au plâns niciodată de restanțe sau alte minuni. Deci… costul unui profesionist de acest gen a fost de vreo 7000 euro…
Ca să nu uit: Nu vreți să știți cum arată cabina acestui om după 3 săptămâni, asta în condițiile în care a fost curățată impecabil la spălătorie înainte de plecare.
Știu, majoritatea colegilor sunt băieți ok, unii muncind mai mult decât greu pentru banii ăia puțini, dar cum să îi mai explici asta amicului meu cartonar care se chinuie să mențină cu greu acel mic business care generează venituri pentru el și pentru familiile celorlalți angajați.
Mi-a zis foarte supărat: Ilie, a fost prima luna de când am firma, când am întârziat cu banii la băieți, pentru că a trebuit să acopăr paguba și riscam să mă duc de tot… Mi-a fost rușine de oameni, pentru că muncesc exemplar, dar au fost înțelegători și am depășit momentul împreună”, e povestea spusă de Ilie Matei.
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro