ComenteazăPufăie troncăne și șerpuiesc ca niște
adevărate balene într-un ocean imens de asfalt și cer. Și trag după ele nu
numai marfă și alimente, ci și speranța noastră a tuturor într-o zi mai bună.
Fără ei, România ar intra în colaps în doar
câteva zile. Fără ei, românii nu ar putea sta în casă, așa cum ne îndeamnă
autoritățile să facem.
Ei, șoferii de TIR, nu au acest lux. Cabina este casa lor și scăunelul de pescuit cu masa pliabilă sufrageria, un aranjament imobiliar deloc de invidiat în vremea unei epidemii.
Gândurile și speranțele lor
Cu ce gânduri străbat acești oameni miile de kilometri de la o destinație la alta, adesea din focar în focar, în ce sau în cine își încredințează viața la propriu și cum văd ei sfârșitul acestei crize au fost doar câteva dintre întrebările la care șoferii au răspuns în timp ce așteptau la coada kilometrică de la Vama Nădlac să plece din țară, Gândurile lor, mai jos:
Acum suntem cu toții în aceeași oală. Trebuie să fim solidari.
Nicolae, Sibiu
Mi-am luat cu mine o icoană de acasă. Cu Dumnezeu înainte!
Nicu, Curtea de Argeș
Am doi copii acasă. Sunt mai îngrijorat eu de ei decât ei de mine.
Krysztof, Polonia
Dacă ne oprim și noi, atunci chiar că se oprește toată lumea asta.
Ilie, Sibiu
Mi-e teamă, sincer. Am operație pe inimă și imunitatea scăzută.
Vasile, Argeș