ComenteazăÎn războiul de agresiune, cei care cad în mâinile armateie ruse suferă cel mai mult, iar experiențele din captivitate sunt adeseori caracterizte drept „iadul pe pământ”. Torturați sadic și sistematic, cei care supraviețuiesc până sunt eliberați se întorc distruși fizic și psihic.
- O comisie de investigație a Națiunilor Unite a adus, în această săptămână, la o reuniune a Consiliului ONU pentru Drepturile Omului de la Geneva, dovezi că „în aproape toate închisorile se folosește recurent violența sexuală ca tortură”. Potrivit lui Erik Møse, președintele Comisiei pentru Ucraina, „tortura este folosită de autoritățile ruse ca o practică comună și acceptabilă”. Tot el a mai afirmat că există, de asemenea, dovezi care indică faptul că „anumite servicii de stat ruse sunt utilizate în mod coordonat pentru a efectua astfel de abuzuri”.
Dacă prizonierii de război sunt norocoși, sunt eliberați, de obicei printr-un schimb de prizonieri, unii după câteva luni, însă alții după ani. Însă după eliberare, nu mulți găsesc puterea să vorbească întrucât poveștile oribile pe care le spun fac inima să se strângă.
„Am fost 140 împotriva a 5.000 de ruși”
Olexii Anulia, născut la Cernihiv, în nord-vestul Ucrainei, este fost campion național de kickboxing, căsătorit și cu doi copii, și a fost în captivitate în Rusia timp de zece luni, până pe 31 decembrie 2022.
El fost luat prizonier pe 9 martie, după luptele de la Lukașivka.
„În acea bătălie, am fost 140 împotriva a 5.000 de ruși, cu 35 de tancuri și vehicule blindate de acoperire, două pentru fiecare tanc”.
Am fost lovit și rănit de resturi. Am numărat 49 de fragmente de șrapnel pe față, 8 în maxilar, 4 în mână. M-am ascuns într-un șanț unde am stat 12 ore. Îngropat în gunoaie, ascuns în stuf.
De la Lukașivka, a mers 18 kilometri pe jos până în satul Sloboda, unde locuia mama celui mai bun prieten al său. Însă a fost trădat de o localnică, astfel că rușii l-au prins i-au luat tot, „cizmele germane, o curea cu inscripția Pentagon, un cuțit, un ceas japonez «Casio», de aproximativ o mie de euro”.
„Au vrut să mă jefuiască, nu să mă ia prizonier”. Ulterior, comandantul buriat a decis să-l ia în custodie..
„Au spus că-mi vor tăia degetul ca să-mi deblocheze telefonul”
„Cea mai mare problemă pe care au avut-o a fost deblocarea telefonului meu cu ecran tactil. M-au amenințat că îmi vor tăia degetul”, spune soldatul.
A urmat o epopee cumplită prin centrele de detenție rusești.
„Cel mai rău a fost când m-au forțat să-mi dau pantalonii jos și au încercat să mă violeze. «Ești împotriva homosexualilor, adică împotriva Europei?», au râs ei de mine”.
În acel moment a început focul de artilerie și i-au dat drumul.
„Unul dintre gardieni a spus că vor găsi pe altcineva care să fie mai interesant. A doua zi am auzit că au abuzat pe altcineva”.
Prins cu pâine, i-au scos doi molari
Într-o altă tabără, soldatul ucrainean a fost văzut ronțăind un coltuc de pâine uscată în drum spre sala de mese: „M-au dus la un dentist și i-au ordonat să-mi scoată doi molari. Doctorul nu a vrut, dar l-au forțat. A fost groaznic. Durerea era insuportabilă, era sânge peste tot. Stomatologul a scos dinții, i-a arătat gardienilor și a întrebat dacă este suficient”.
- Ultimul raport ONU confirmă că prizonierilor ucraineni li se refuză îngrijiri medicale în închisorile rusești și că medicii au participat chiar la tortură într-o închisoare”.
Când Olexii se afla într-o tabără din regunea Kursk, a fost bătut ore în șir. Atât de mult încât nu mai putea merge nici măcar toaletă, „unde aveai un minut să-ți faci nevoile”.
„Întregul meu corp era violet. Atunci mi-au rupt nasul și o vertebră”.
Bătut în fiecare zi, nonstop și fără motiv. La 7.00 m-au bătut, la 8.00, la inspecție, m-au bătut, la 10.00 m-au bătut din nou. Ieși afară, te lovesc cu tasere din toate părțile. Și încă nu era prânzul. Te pot bate 15 minute sau o oră și jumătate. Mi-au tăiat tendoanele de la degetul mare al mâinii drepte cu un cuțit ruginit: „Ai împușcat în soldații noștri cu acest deget!”.
„Am fost jucat în picioare de 7 gardieni”
„Am fost jucat în picioare de șapte gardieni. Nu erau doar bărbați, ci și femei. La fel de puternic. Au zgâriat litera Z cu un cui pe obrajii comandanților, pentru a-i deosebi de lucrătorii contractuali”, relatează Olexii, al cărui tată a murit în bătălia de la Lukașivka.
Dar cel mai greu era cu foamea, „gigantică”.
„La prânz era uneori o singură frunză de varză în apă clocotită. Muream de foame. La un moment dat, a găsit o mână de viermi și i-a mâncat. Din pură disperare, a mâncat și hârtie igienică, pastă de dinți expirată sau săpun.”
Nu am mâncat niciodată ciocolată cu atâta plăcere, așa cum a făcut atunci cu râmele
„Am mâncat tot, am mestecat și oasele”
A mâncat, de asemenea, șoareci.
„A venit un șobolan mic și am sărit pe el. Îl vânam de 4 luni! Rușii au auzit zgomotele și au venit la mine. Mi-am băgat șobolanul în gură. Sângele a țâșnit și rușii au crezut că mi-au distrus rinichii și au plecat. Am mâncat pielea de șobolan, măruntaiele, am mestecat chiar și oasele. Nu m-am săturat”, relatează episodul tulburător.
Când a fost luat prizonier, Olexii vea 102 kilograme. În fiecare zi alerga 15 kilometri. A fost campionul CSI la kickboxing, maestru al sportului, și lucra ca bodyguard. În captivitate a slăbit 40 de kilograme și a scăzut în înălțime cu șase centimetri, a ajuns la 1,86. Până atunci, era complet sănătos.
Raportul medical emis după eliberarea din 31 decembrie 2022 indica: „Comoție cerebrală, hematom cerebral, nas, maxilar, degete, coccis, omoplat drept, clavicule – rupte, fracturi vertebrale”.
Olexii a fost supus reabilitării timp de 10 luni. O jumătate de an a petrecut-o în 16 spitale din Ucraina. Ulterior, a fost nevoit să apeleze la tratament în străinătate timp de patru luni: o lună în Israel și 99 de zile în Letonia.
Rănile se cicatrizează, dar unele nu se vindecă niciodată.