Soluții pentru educarea unei societăți misogine. Avocată în Afganistan: „E dreptul tău ca ființă umană să nu tolerezi violența”

• Violența are mai multe forme: abuzul verbal, supunerea la stres, îngrădirea unor drepturi și libertăți, controlul financiar, nu doar agresiunea fizică înseamnă violență! 
• Cunoașterea drepturilor femeilor scade cu cât ne ducem mai adânc în rural, unde nici femeile, nici bărbații nu au vreo informație despre asta, explică avocata de origine afgană.
• Dintre femeile care au sau au avut o relație cu un bărbat, 22% au fost supuse violenței fizice și/sau sexuale. Pentru a combate în mod eficient abuzurile din cadrul relațiilor de cuplu, statul trebuie să reacționeze la violența în cuplu, tratând-o ca pe o chestiune de ordin public, mai degrabă decât ca pe una de ordin privat, arată un raport al UE.
• Violenţa împotriva femeilor afectează drepturile fundamentale de bază ale femeilor, precum demnitatea, accesul la justiţie și egalitatea de șanse între femei și bărbaţi. De exemplu, o femeie din trei a fost victimă a violenţei fizice și/sau sexuale după vârsta de 15 ani, o femeie din cinci a fost victimă a urmăririi în scopul hărţuirii și o femeie din două s-a confruntat cu una sau mai multe forme de hărţuire sexuală, mai arată același raport.

Recomandări

Marian, un tânăr de la casa de copii, e dator Fiscului cu 1,54 milioane de lei. ANAF îi oprește o mie de lei din cei 3000 pe care îi câștigă

Violul, incendierea prin uzul chimicalelor, aruncarea acidului pe față, vânzarea și cumpărarea femeilor, mariajele forțate, căsătoriile timpurii, izolarea, abuzul, hărțuirea, munca forțată/exploatarea prin muncă sunt doar câteva dintre realitățile cu care femeile se confruntă, explică avocata afgană Duniya Stanikzai. Procurorii nu pot desființa cazul, când abuzurile rămân pe corpul femeii. Dar de cele mai multe ori, femeile nu ajung în instanță, mai spune Stanikzai. 

Duniya Stanikzai este membră a Uniunii Avocaților din Afganistan (LUA), specializată în dreptul penal, dreptul familiei, dreptul arbitrajului, dreptul medierii, dreptul anticorupției și dreptul contractelor. Stanikzai este și activistă în domeniul dreptului minorilor, integrării de gen și afacerilor de abilitare.

„Mama mea, avocată, este inspirația mea”. Unul dintre sfaturile primite de la ea, care au însoțit-o de-a lungul vieții, este: „În această lume dominată de bărbați, ai aceleași drepturi ca ei!”, povestește Stanikzai. 

Cunoașterea greșită a religiei, interpretarea eronată a culturii

Una dintre cele mai mari provocări prin care trece Afganistanul cu privire la violența împotriva femeilor este lipsa informațiilor și de conștientizare, care există de generații deja, explică ea. 

Recomandări

Companiile care beneficiază de pe urma războiului din Ucraina. Cum a ajuns România al doilea exportator de motorină al Kievului

„Ei presupun că așa e cultura noastră sau că așa spune religia. Nu ar trebui să lăsăm femeile să iasă afară, fețele lor nu pot fi expuse, bărbații sunt persoanele dominante în societate și controlează femeile, care ar trebui să fie ca un sclav pentru ei. Dar nu este vorba despre ce cere religia, ci de felul în care oamenii au interpretat-o într-un mod eronat, atât cultura, cât și religia, mai ales în rândul bărbaților”. 

Asta a dus la o cultură a violenței împotriva femeilor. Și devine din ce în ce mai rău, explică femeia. O situație însă care se regăsește și în viața femeilor din România. 

Studiile europene ne clasează pe ultimele locuri la egalitatea de gen în numeroase domenii: condiții de muncă, educație superioară și accesul la poziții de putere.

Vorbirea în public despre violența și abuzurile trăite aduce rușine familiei

Sunt extrem de multe cazuri de violență îndreptată împotriva femeilor, dar doar câteva dintre ele ajung la tribunal. Asta pentru că, pe lângă cultura violenței, mai există și cultura de a nu merge în instanță, rușinea de a face asta. Iar asta începe inclusiv din partea părinților fetei abuzate. 

Au fost cazuri în care femeia abuzată a fugit acasă la părinții ei, iar tatăl a trimis-o înapoi la soțul agresiv. Așa ajung să suporte violența în continuare sau unele apelează chiar la sinucidere, povestește femeia. 

Recomandări

O garsonieră din Aiud, placă turnantă pentru un transport uriaș de cocaină pe ruta Ecuador – Olanda, via România. Cine e în spatele afacerii

În Afganistanul rural, obiceiul implică, după căsătorie, ca femeia să se mute cu familia soțului. O familie mare, cu care o fată tânără, de multe ori adolescentă, este obligată să conviețuiască și pe care e nevoită să-i servească. Atunci când nu reușește să-și îndeplinească acest rol impus de societate și familie este bătută. Există chiar cazuri de viol din partea altor membri ai familiei. 

Așa arată multe dintre poveștile pe care Stanikzai le-a văzut de-a lungul timpului.

În multe dintre cazurile care ajung în instanță, femeia este separată de bărbatul abuziv, iar acesta este condamnat la închisoare. Dar, la fel ca în România, cazurile de violență se perpetuează la nesfârșit în intimitatea unui cămin impenetrabil, explică avocata. 

Cum se naște o conștiință la nivelul societății

Duniya Stanikzai crede că prin intermediul mass-media se pot vorbi mai multe despre aceste forme ale violenței, se pot implementa mai multe programe de conștientizare, mai ales prin social media. Câteva dintre instrumentele la care s-a gândit ea includ:

• Reclame la televizor. „Da, știm că este o perioadă dificilă pentru toată lumea, lumea începe să fie mai violentă. Uite ce poți face! Nu fi violent, tratează-ți nivelul de stres”.
• Promovarea măsurilor legale și a pedepselor la care sunt pasibili cei care săvârșesc aceste acte. 
• Prezentarea unor cazuri care au ajuns în instanță și în care faptele au fost pedepsite. Ce putem învăța din asta – dacă fac asta, uite ce se va întâmpla.
• Schimbarea modului în care cazurile de violență domestică sunt tratate în instanță. Existența unui „tribunal al familiei” în fiecare țară, care să se ocupe exclusiv cu acest gen de cazuri. Replicarea sistemelor penale din țările în care aceste cazuri ajung în instanță și câștigă. 
• Creșterea fondurilor instituțiilor publice care ar trebui să le sprijine pe femei.
• Susținerea femeilor pentru a fi independente din punct de vedere financiar. „Cred că independența economică este un factor care poate contribui enorm la stoparea violenței. Sau cel puțin pentru diminuarea ei.”

În țări precum Afganistan, nu toată lumea are acces la televizor sau internet, de pildă. La fel ca și în România rurală. De aceea, programele de prevenție și educație ar trebui să vizeze mai ales aceste comunități izolate, spune avocata. 

Bărbații ar trebui să fie învățați la moschei care sunt drepturile femeilor

„Noi avem, de exemplu, moscheile în care putem începe să-i educăm pe oameni în direcția corectă. Mulți bărbați au o viziune greșită în minte, iar asta îi determină să fie violenți. Bărbații trebuie să știe care sunt drepturile femeii, oriunde în lume, în islam și în orice împrejurare.”

Școlile: ziua educație pentru elevi, seara, pentru bărbați

Ministerul Educației și alte ministere care au în subordinea lor agențiile pentru egalitate de șanse ar trebui să se ocupe de programe de educare a bărbaților în aceste aspecte. De exemplu, existența unor programe pentru bărbați, seara, în sălile de cursuri, făcute împreună cu ONG-urile locale.  

Un alt instrument util este existența unei linii telefonice care poate fi apelată gratuit de oriunde și unde se garantează confidențialitatea femeii. Duniya Stanikzai spune că în urma acestor denunțuri telefonice confidențiale, poliția ar putea merge la domiciliul femeii, spunând că au auzit scandal, de pildă, și să nu dezvăluie faptul că femeia a sunat.

Confidențialitatea ar ajuta și în cazurile de viol, în care de multe ori femeile nu cer ajutor deoarece sunt sfătuite „să nu se facă de rușine”, explică ea. 

Violența de pe stradă

Duniya Stanikzai spune că s-a confruntat de multe ori cu hărțuirea pe stradă. Uneori a răspuns și le-a spus care îi sunt drepturile și le-a cerut să i le respecte. Alteori, soluția a fost să nu meargă singură pe stradă. Dar există și situații în care acest gen de intervenție se poate transforma într-o agresiune. „Uneori, doar am continuat să merg mai departe”, spune femeia. Unii bărbați care strigau după ea pe stradă aveau cuțite și s-a temut că, dacă le-ar răspunde, lucrurile ar putea deveni violente. 

Din cauza lipsei unor pârghii sociale și a unui sistem de protecție adecvat, care să aibă grijă ca astfel de situații, de hărțuire stradală, să nu mai existe, uneori singura lor posibilitate este să-i ignore, spune avocata. „Îmi risc viața, o să ignor, e singura soluție”. 

Din 2018, hărțuirea stradală este pedepsită prin lege. Conform publicației DOR, Poliția Română a înregistrat:

• 1.900 de sesizări pentru hărțuire în 2018;
• 2.045 în anul 2019 și 
• 803 până în mai 2020. 

Dintre acestea, doar 17 sancțiuni contravenționale au fost aplicate de Poliție.

Violența de acasă

Primul pas este negocierea, dar apoi, avocata sfătuiește femeile să meargă la tribunal.

Însă realitatea celor care ajung la tribunal nu devine întotdeauna mai ușoară. În cazurile în care instanța își face datoria, femeia este trimisă într-o casă de siguranță, departe de bărbatul abuziv. Dar asta se întâmplă mai ales în cazurile din Capitală, și asta datorită atenției din partea presei internaționale și a organizațiilor pentru drepturile omului, explică avocata.

În România, chiar și când instanța face dreptate, agresorii se pot întoarce la victime fie să le abuzeze, fie chiar să le ucidă. Datele obținute de Libertatea arată că în 2020, autoritățile au înregistrat peste 2.200 de sesizări pentru încălcări ale ordinelor de protecție, atât provizorii, cât și judecătorești.

Urmărește-ne pe Google News