Elena, 66 de ani, și Nicu, 68 de ani, sunt pe stradă, în fața casei. Își iau la revedere de la copiii care i-au vizitat. Au aflat de majorările de la televizor, iar acum așteaptă facturile: „Trebuie să apară până pe 15. Vă dați seama că și noi suntem cuprinși de frica asta”.
La fel ca pentru mulți alți români, și la ei în casă, vara înseamnă costuri mai mici. „Până-n sută” și la gaze, și la curent. Iarna le tripla deja facturile. „Plăteam 350-400, că avem centrală. Depinde cum lăsam”.
Când sunt singuri sau pleacă de acasă, centrala e setată să funcționeze la minimum. Dar sunt și perioade în care trebuie să încălzească toată casa. „Avem nepoțelul și el dacă vine la noi și stă, nu poți să-l ții într-o singură cameră”.
Iar toată casa înseamnă trei dormitoare, sufrageria, un hol, bucătăria și baia.
Soluția de avarie: jobul de la pensie
Au pensie de aproximativ 5.000 de lei împreună, iar facturile, pe timpul iernii, se ridică la 1.000 de lei. Ca să facă față, el mai lucrează cu ziua, și-și completează veniturile. Și ea a lucrat o perioadă. În total, 50 de ani din cei 66.
– Doamne, dacă rămânem fără serviciu, cum pensia cum ne-om descurca?, spune Nicu.
– Taci din gură, să fim sănătoși!, îl liniștește Elena.
conform datelor INS din septembrie 2019.
Pe lângă frica viitoarelor facturi, cei doi mai au o îngrijorare. Recent, le-au fost schimbate contoarele la lumină. „Le văd ei direct acum, nu mai vin să le citească”, spun cu scepticism. La gaze se bucură că pot confrunta în fața casei cifrele de pe contor cu cele de pe factură.
„Vom face economie la mâncare“
Centrala termică din casa doamnei Tudora, 75 de ani, trebuie să încălzească toate cele şapte camere în care locuiesc soţul, cei doi copii, nora şi nepoţelul. Iarna trecută, asta a însemnat un cost lunar care ajunge şi la 1.200 de lei, un pic mai puţin decât pensia sa.
Bugetul familiei e format din pensiile seniorilor şi un salariu. Înainte de pandemie, mai contribuia şi băiatul, cu salariul lui. Dar firma la care lucra a făcut disponibilizări încă de la începutul pandemiei, iar băiatul n-a reuşit încă să-şi găsească un alt loc de muncă.
„Am învăţat să mă tund singură, iar pe soţ tot eu îl tund“
„O să fie o iarnă grea“, se gândeşte doamna Tudora.
Trebuie să facem economie, mai închidem gazul, de unde să plătim atât lună de lună?
Tudora, 75 de ani:
De când a ieşit la pensie, doamna Tudora s-a obişnuit să-şi drămuiască mai atentă fiecare ban. Haine nu şi-a mai cumpărat de la Revoluţie, iar coaforul tot acum 30 de ani l-a vizitat ultima dată. „Am învăţat să mă tund singură, iar pe soţ tot eu îl tund“.
Dacă va fi nevoie să se restângă şi iarna asta de la cheltuieli, numai de la mâncare mai poate tăia. „La mâncare va fi cel mai greu să facem economie, dar nu avem de unde altundeva să reducem cheltuielile. Oricum, m-am cam obişnuit să mă duc la magazin, să văd de toate şi să plec“, se plânge femeia.
„Ne gândim să plecăm din chirie și să ne întoarcem la mama”
Georgiana, 23 de ani, e în vizită la mama ei, în casa din cartierul Colentina, unde a crescut. Aici, ca o parte dintre vecinii lor, nu are gaz. Tânăra s-a mutat cu soțul ei într-o garsonieră, tot în cartier, dar se gândesc, în contextul majorării facturilor, să se mute la iarnă înapoi în casa părintească. Acolo o așteaptă camera în care a copilărit.
„Noi ne gândim ca de luna viitoare să plecăm din chirie și să ne întoarcem la mama mea, să stăm aici. Nu o să putem să le plătim pe toate. Devine din ce în ce mai greu. Nu e același confort, dar pe perioada iernii ne gândim să facem asta tocmai pentru că ne-a speriat chestia asta cu mărirea prețurilor facturilor”, explică ea.
Din punct de vedere financiar, viața lor arată așa: într-o lună bună, câștigurile se ridică la aproximativ 5.000 de lei, din care peste 3.000 se duc pe chirie și facturi.
Când se uită-n gospodăria lor, cei 50-70 de lei pe care îi plătesc lunar, vara, pentru curent înseamnă consumul generat de ce și-au cumpărat ca să se simtă acasă: un televizor, un cuptor electric, frigiderul, aerul condiționat, încărcătoarele.
Vestea majorării facturilor la gaz și curent este al doilea moment critic prin care au trecut în ultimul timp, după ce el a rămas în șomaj tehnic pe perioada pandemiei.
„Am rămas pe butelie! Cu 55 de lei, am gaze opt luni“
Horaţiu are 54 de ani şi, de câteva veri, aşteaptă să iasă la pensie. În casă, doar soţia are carte de muncă, dar bărbatul spune că o ajută cum poate: „Am şi eu mişcările mele, nu stau degeaba. Mă mai cheamă unul, mă mai cheamă altul, mă descurc cum pot“.
Horaţiu şi soţia sa locuiesc într-unul dintre cartierele muncitorești din Capitală, într-o casă cu o singură cameră, baie și bucătărie. Sunt chiriași la stat în această casă pe care fostul proprietar din interbelic încă nu a revendicat-o, iar asta i-a făcut să se gândească de două ori înainte să investească în clădire.
Așa că au decis să nu se branșeze la rețeaua de gaze. „Am rămas pe butelie, dar îmi fac treaba cu ea. O încarc la GPL, 22 de litri mă costă 55 de lei: 50 de lei încărcarea şi 5 cinci lei – banii băiatului de la pompă. Îmi ajunge vreo 7-8 luni“, spune Horațiu.
Factura la curent din luna august i-a ridicat însă mari semne de întrebare: „De la 70 de lei, cât plăteam de obicei, am primit o factură de 290 de lei“.
Primul său gând a fost să schimbe furnizorul, ceea ce conform legii e și gratis, și lesne de făcut, însă birocrația l-a descurajat. „Trebuie să reziliezi contractul, să te duci, să semnezi”.
Horaţiu nu lucrează, pe motiv de boală, așa că timpul a fost de partea lui atunci când și-a propus să rezolve problema facturilor. A adunat toate plicurile venite în ultimul an, le-a legat cu elastic și s-a dus direct la sediul furnizorului să ceară explicaţii.
„Am fost trei zile la rând, dar coada era aşa de mare că nici n-am putut să intru. Era lume din Craiova, din Giurgiu, ce să mai, erau din toată ţara. M-am întors acasă şi am întrebat vecinii de pe stradă, că toţi erau în aceeaşi situaţie. «Domne, eu am dat, vreau să scap de toată tevatura asta», mi-au spus“. Aşa că a plătit şi Horaţiu.
„Ce putem să facem? N-avem ce să facem!“
„Trăiesc din pensie, mămică, mă întreţin copiii, ei se ocupă şi de facturi, şi de mâncare, şi de tot“, spune doamna Ecaterina, 81 de ani. A ieșit la poartă, sprijinită într-o cârjă, cu ajutorul căreia se deplasează după ce a suferit mai multe operații la genunchi și șold.
A fost şi ea alertată, tot de la televizor, de veştile privind majorarea preţurilor la gaze şi la curent. Încă n-a primit facturi mai mari, dar aşteaptă cu resemnare surprizele din cutia poştală. „Ce putem să facem? Suntem pensionari, n-avem ce să facem!“.
În septembrie 2019, România avea 5,13 milioane de pensionari.
Pensia sa şi a soţului nu depăşesc 3.500 de lei şi cei doi spun că, dacă n-ar fi crescut copii cuminţi, astăzi n-ar fi avut nicio şansă să se descurce cu banii. „Toată lumea zicea că viaţa o să fie mai uşoară la pensie, dar uite că n-a fost aşa. Avem noroc cu copiii, că ne ţin şi pe noi, mulţumim lui Dumnezeu!“, ne spune doamna Ecaterina ca şi când s-ar încuraja singură.
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro