Ministrul Sănătăţii, Sorina Pintea, răspunde acestui articol şi oferă pentru cititorii Libertatea cifre legate de numărul de mari arşi trimişi în afara ţării pentru tratament.
Statisticile arată diferenţe foarte mari de la an la an. În anul 2016, în mandatul tehnocrat la sănătate, au plecat din ţară doar doi pacienţi mari arși.
Sub mandatul lui Bodog, nici un mare ars n-a fost tratat în afara ţării
În 2017, în timpul ministrului Florian Bodog, autorităţile nu au trimis nici măcar un mare ars pentru tratament în străinătate.
În 2018, 9 dintre marii arşi au beneficiat de tratament în afara ţării, iar în 2019 deja au plecat 6 persoane, în mai puţin de jumătate de an.
Dacă nu s-ar fi facilitat transferul în afara ţării, fiecare din aceşti 17 oameni ar fi fost condamnat în ţară. Nicăieri nu puteau primi îngrijirile de care aveau nevoie, pentru că paturile din ţară, foarte puţine, erau toate ocupate.
Pentru fiecare dintre aceste transferuri însă a fost nevoie de implicarea simultană atât a conducerii ministerului plus de multe ori a ministrului direct, cât şi a unor echipe de voluntari, cei pe care tragedia Colectiv îi învăţase cum se procedează în astfel de cazuri. Ceea ce a lipsit şi lipseşte încă este o procedură clară.
La nivelul MS a fost creat anul trecut un grup de lucru care să definească mecanismul de intervenţie în cazul arşilor, deci inclusiv protocolul pentru transferul în străinătate. Din grupul de lucru fac parte membri ai comisiilor de ATI, chirurgie plastică şi recuperare medicală, dar şi reprezentanţi ai răniţilor de la Colectiv, printre care Mihai Grecea.
Căzusem de acord că România va implementa ghidul European Burn Association. Dar draftul pentru ordinul de ministru care va reglementa aceste lucruri, deşi am înţeles că este redactat, a rămas blocat, noi nici nu l-am văzut.
– Mihai Grecea
România nu are încă centrele de mari arşi promise de cel puţin 4 miniştri
La aproape patru ani de la incendiul de la Colectiv, România are doar 13 locuri pentru mari arşi: 11 la Spitalul Floreasca şi Spitalul de Arşi, plus încă două la Spitalul Judeţean de Urgenţă Braşov.
Cele două paturi de la Braşov există ca rezultat al devotamentului unui chirurg plastician, Dan Grigorescu, care a strâns donaţii private ca să le amenajeze. În ianuarie, Sorina Pintea a fost la inagurarea lor şi a lăudat iniţiativa medicului. Paturile sunt acreditate de Ministerul Sănătăţii, iar potrivit lui Dan Grigorescu, investiţia se ridică undeva la 70.000 de euro.
Pentru comparaţie, trimiterea unui singur mare ars în afara ţării costă undeva la 100.000 de euro.
Cu excepţia celor două paturi de la Brașov, stăm la fel de prost ca în noaptea în care artificiile au aprins tavanul clubului Colectiv. În ciuda promisiunilor fiecăruia dintre guvernanţi, statul nu a reuşit să finalizeze nici măcar o unitate de mari arşi.
Nu au fost deschise nici până în ziua de azi centrele de mari arşi de la Timişoara şi Iaşi, deşi aceste construcţii au fost finisate încă din 2016, cu finanţare de la Banca Mondială. Tot Banca Mondială dă statului român bani pentru dotările acestor centre, ca parte a împrumutului de 250 de milioane de euro destinat dezvoltării infrastructurii medicale.
Acordul pentru această finanţare este din 2015, dar, până acum, statul român a excelat la depăşirea termenelor. De pildă, studiile de fezabilitate pentru cele patru centre de mari arşi ce urmau să fie construite trebuia să fie contractate în 2017. S-au făcut abia în primăvara anului 2018.
În ianuarie 2019, Sorina Pintea a promis că va da drumul acestor centre cel târziu în luna mai, după finalizarea licitaţiilor. Pe 12 iunie, cele două centre care ar trebui să aibă câte 6 paturi de mari arşi rămân încă închise, pentru că lipsesc dotările.
Dacă la Timişoara ar fi fost deschis centrul de mari arşi, femeia de 41 de ani arsă în explozia de apartament ar fi putut fi tratată în ţară.
România are nevoie de 40-50 paturi pentru mari arşi
Pentru tratamentul marilor arşi, o ţară cu populaţia României ar avea nevoie de 40-50 paturi, spun estimările specialiştilor. Mult mai puţine decât a promis bombastic PSD în programul de guvernare: “6-10 paturi la nivelul fiecărui spital judeţean”.
Unităţile de mari arşi sunt unele dintre cele mai complexe structuri din spitale, pentru că implică: dotări speciale, performante; circuite corect amenajate, echipă dedicată.
Dăruirea oamenilor din sistem nu ţine loc de infrastructură. Pacientul cu arsuri grave suferă chiar şi mai multe intervenţii chirurgicale pe zi şi poate rămâne şi două luni intubat.
Marele ars are nevoie de condiţii sterile maxime, are nevoie să fie izolat într-o rezervă individuală, are nevoie de o asistentă pe tură doar pentru el. Îngrijirea unui mare ars înseamnă circuite corect amenajate, infrastructură specială şi echipă dedicată.
Majoritatea paturilor de mari arşi din România nu se ridică 100% la standarde vestice, ceea ce răpeşte din şansele de supravieţuire ale pacienţilor.
“Nu e nici un centru în România care să corespundă 100% cu modelul francez”, spunea chiar Cristian Grasu, secretar de stat în Ministerul Sănătăţii, pentru Europa Liberă, în luna aprilie.
Pentru arşi, noi lucrăm cu un Trabant, deşi am avea nevoie de un Jaguar. Şi, până la deschiderea unităţilor de mari arşi, cea mai bună şansă a pacienţilor rămâne transferul în străinătate.
Citește și: