ComenteazăNumai ca realitatea e cu mult mai dinamica decat inchipuirea noastra. Nu-i vorba, semnale in acest sens am tot primit: bulgarii au inceput sa fie batuti prieteneste pe umar atat de europeni, cat si de americani. O lauda ici, una colo, un calificativ financiar mai bun, o crestere economica neasteptata, o stabilitate a monedei la care noi doar putem visa deocamdata, un premier fost rege, o relansare in forta a turismului… si uite asa, incet-incet, in ciuda ideilor noastre preconcepute, bulgarii ne-au luat-o inainte. Tacuti si harnicuti, chiar si cu multele probleme pe care le mai au inca, au facut ca Sofia sa fie, acum, mai aproape de Bruxelles decat Bucurestiul.
Sa luam un exemplu: soselele. Nu mai fusesem de doi ani in Bulgaria. Am avut acum surpriza sa constat ca, in afara de autostrada pe care mergi spre Sofia ca-n palma, mare parte a drumurilor nationale au fost modernizate si la o alta parte se lucreaza intr-un ritm pe care, dincolo de Dunare, noi l-am califica drept unul nemtesc. Kilometri intregi de asfalt negru, proaspat, cu marcaje albe, impecabile, te indeamna sa apesi pedala de acceleratie. Pe marginea soselei, afli, citind panourile amplasate destul de des, ca modernizarile s-au facut cu fonduri europene. Phare. Astfel de fonduri avem si noi. Cu ghiotura. Numai ca la noi nu se vad. Unde-i asfaltul? Unde-s marcajele? Unde-s fondurile?!… Noi il avem in schimb pe ministrul Mitrea. Si sforaitoarele sale declaratii de presa despre un ipotetic pompos intitulat „program national de autostrazi”…