Soțul femeii gravide, care a murit în timp ce era tranferată: “Mi-a zis că mă iubește și ne-am spus «Noapte bună»”

Vasile Balea are vocea stinsă. Răspunde la telefon și începe să vorbească imediat într-un amestec de durere, revoltă și resemnare. E acasă, izolat, nedormit și distrus de nenorocirea care l-a lovit în urmă cu doar câteva ore. Alături de el se află doar băiatul de 16 ani din prima căsnicie a Emiliei, pe care îl creșteau împreună.

“Sarcina, un dar de la Dumnezeu”

Vestea că Emilia e însărcinată cu o fetiță li s-a părut celor doi părinți un dar de la Dumnezeu. Bărbatul povestește că soția era sănătoasă și că fusese cu ea la controale cu puțin timp în urmă.

Acum trei săptămâni am fost la spital, am făcut toate analizele. Tot, tot, sânge, tot ce se face. Era sănătoasă și ea, și fetița. Am zis că dacă tot ne-a dat Dumnezeu darul ăsta să facem toate analizele.

Soțul femeii care a murit în timp ce era transferată de la Arad la Timișoara:

Numai că în ultimele zile, Emilia începuse să aibă dureri pe partea stângă, la rinichi. Așa că a decis să o ducă la Spitalul de Urgență din Arad. I-am spus: «Muiere, nu mai poți sta așa, te duc la spital.»

“Mi-o făcut perfuzie, sunt ok, ne dă drumul acasă”

Apoi, bărbatul a vorbit cu soția sa la telefon, iar aceasta i-a spus că se simte bine. «Mi-o făcut perfuzie, sunt ok, ne dă drumul acasă». Numai că Emilia a rămas în spital.

Recomandări

JD Vance, mesaj scris în limba română, înainte de alegerile prezidențiale de pe 4 mai: „Nu ar trebui să ne fie frică”

“Dar tot o ținut-o acolo. Miercuri pe la prânz, mi-a zis că nu mai poate să vorbească la telefon, că doar pe mesaje. Am zis bine, pe mesaje. Mi-o zis că nu-i mai dă drumul acasă, dar că vine mâine. Ea tot voia să vină acasă”.

“Mi-a zis că mă iubește și ne-am spus «Noapte bună»”

Apoi, la ora 9, ultimele cuvinte pe care avea să le primească de la soția sa. “La ora 9 seara mi-a zis că mă iubește, i-am zis că și noi. Ne-am spus «Noapte bună»”.

A urmat apoi calvarul apelurilor la care nu a răspuns nimeni: “A doua zi am sunat întruna de la 8 la 11, nu mi-o răspuns nimeni. Și am simțit ceva, nu știu, aveam o stare. La 11 m-a sunat o doctoriță, nu mă întrebați numele, că nu îl mai știu. Nu mi-a zis că nu e bine. Să-mi zică: «Domnu Balea, nu e bine soția dumneavoastră!» Nimic. Am stat așteptând acasă, puteam să mor, să înviu, să mă ia dracu. Nimic.”

“Am crezut inițial că o murit fătul”

Seara, a primit un telefon, iar vestea i-a tăiat răsuflarea. La început, Vasile nu a înțeles prea bine. A crezut că femeia a pierdut sarcina.

“La 6 seara, m-a sunat cineva de la spital să-mi zică că e decedată. Eu nu am crezut că au murit amândouă. Am crezut că nu au putut salva fetița și mi-am spus că asta e, nu ne-o ajutat Dumnezeu, dar nu am crezut că or murit amândouă. Eu nu mai am cuvinte, am trimis-o sănătoasă pe poarta aia, mă tot uit la poartă. Trebuia să mă sune cineva….”

Recomandări

Autoritatea pentru Date Personale investighează milionul de scrisori personalizate trimise de AUR. AEP a anunțat sesizarea Parchetului General

Mai bine nu o duceam la spital, poate cine știe, nu murea, stătea la mine în brațe, știam de ea.

Vasile Balea:

Ușor-ușor în glasul bărbatului se strecoară revolta. “Înapoi nu poate să mi-o aducă nimeni. Pot să vină cu toate miliardele din lume. Poate cineva să mi-o aducă înapoi? Ce să fac, să dau spitalul în judecată? Ce aș mai putea să fac? Până luni nu se mai face nimic.

Dacă-mi fac figuri să nu mi-o dea să o înmormântez, îi bai! Nu să mi-o aducă acasă, ci la cimitir, să o înmormântez, să am și eu la cine să mă duc.

Vasile Balea:

“Cine se pune în pielea copilului ăsta de 16 ani?”

Muncitor cu ziua, Vasile Balea spune că el se simte bine, dar că e obligat să rămână izolat în casă: “Eu nu am nimic, am avut un pic de răceală acum câteva săptămâni, am fost la fotbal, ca tinerii, am băut o apă rece, am transpirat. Acum trebuie să stăm acasă. Asta e România, cine are posibilități, să trăiască, cine nu, să murim toți ca șobolanii”.

Copleșit de durere, bărbatul se gândește și la suferința copilului de 16 ani, care și-a pierdut mama: “Copilul ăsta al ei, cel mare, are 16 ani, nu mai are pe nimeni. Mă are pe mine acum, că e al meu. Eu am 30 de ani, eram de trei ani împreună, de doi ani cu acte. Dar eu ca eu, că sunt om mai matur, dar ce simte pruncul ăsta de 16 ani, cine se pune în pielea lui? 16 ani!”.

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro