ComenteazăA renunţat la visul de a deveni medic
Când era mai mică, Ana Maria şi-a dorit să se facă medic, însă a renunţat la acest vis după ce în timp ce se zvârcolea chinuită de durere în spital, chirurgul îi cerea cei 500 de lei care “i se cuveneau” pentru operaţie.
I s-a părut un lucru extrem de murdar, pe care spune că nu ar fi putut să îl facă vreodată, aşa că s-a reorientat către studiile mai uşoare, de specialist în gimnastică medicală. Încearcă să rămână realistă şi ştie că, dacă obiceiul şpăgii nu va dispărea, există pericolul să nu îşi găsească un loc de muncă şi să ajungă să lucreze la un SPA ca maseuză.
Sora sa, Gabriela, şi-ar dori să studieze istoria artelor, dar până atunci câştigă ceva bani din web design şi vânzare de bijuterii. Ambele fete, dar şi alţi copii au primit sprijin de la o fundaţie ca să îşi termine studiile, iar de obicei, la absolvire, străinii generoşi care le-au sprijinit de-a lungul anilor le fac cadou o sumă de bani. Depinde de fiecare copil cât e de norocos.
Ar putea fi nevoite să plece în Canada
Nu a fost cazul pentru Gabriela, dar fetele speră că Ana Maria are mai multe şanse. Ar fi ocazia lor să îşi ridice o căsuţă cât de mică pe un teren pe care l-au moştenit de la mama lor la marginea Bucureştiului.
Dacă nici asta nu se va întâmpla, s-au hotărât – vor pleca în Canada. Nu au nimic la care să privească în urmă şi nici măcar nu au luat în calcul vreun oraş european. Vor să plece cât mai departe.
Cum îşi văd tinerii români viitorul?
Milena, 25 de ani, manager: Eu mă ocup de bloguri şi social media, călătoresc mult. În situaţia asta, Bucureştiul e ok. În nici o altă capitală europeană nu e mai ieftin de locuit. Dacă veniturile tale provin din altă parte poate fi foarte bine de locuit aici. Dar nu e nici o şansă să mai locuiesc aici peste zece ani. Voi fi în Barcelona, Berlin sau Paris.
Mădălina Hondru, 26 de ani, asistentă la un cabinet stomatologic: În trecut, am lucrat în Palermo în domeniul industriei pescuitului. Italia e un fel de România mai pozitivă. Limba e asemănătoare, cultura e similară, dar oamenii sunt mai veseli, iar soarele e mai puternic. Şomajul e mai mare în Palermo, dar salariile sunt mai mici aici. Şansele să plec din ţara mea natală sunt fifty- fifty. Nu ştiu ce loc voi alege peste zece ani.
Marius Murgu, 30 de ani, poliţist: Am copilărit în zona Obor din Bucureşti, am locuit aici toată viaţa şi acum copiii mei cresc aici. În trecut, piaţa era foarte mare şi ocupa mai multe zone, dar acum s-a restrâns. E mai multă ordine, e mai plăcut să ieşi în Piaţa Obor cu copiii. Simt că Bucureştiul se îmbunătăţeşte şi cred că lucrurile vor sta bine când Teodora va fi de vârsta mea.
Dobriţă Adrian, 32 de ani, muzician: Intersecţia de la Universitate este locul perfect unde să stai toată ziua şi să nu faci nimic. Ziua mea nu începe însă înainte de apusul soarelui, când merg la concerte şi în cluburi. Aici stau mai mult pentru a vedea pe care dintre trecători îi cunosc. Locuiesc în Bucureşti de când m-am născut şi sigur voi locui aici tot restul vieţii. Când mergi în alte locuri, cum ar fi la Budapesta, berea costă dublu, iar mâncarea e de zece ori mai scumpă. Nu ai cum să trăieşti relaxat în condiţiile alea.
Iuliana Miu, doctorand în Istoria Literaturii, 26 de ani: Am locuit la Paris o perioadă, pe durata studiilor mele, dar România îmi lipsea în fiecare zi. Mi se pare că aici e mai multă viaţă. Mă simt mai apropiată de cunoscuţii mei de aici decât am reuşit să o fac cu prietenii mei francezi. Cel mai des ieşim la vreo terasă. În mod cert voi rămâne în Bucureşti dacă voi găsi o modalitate bună de a mă întreţine.
Citeşte mai multe aici
Iată mai jos un material video pe tema cerşetorilor români din Suedia: