Nimic nu-l sperie mai tare pe roman decat razboiul! Bunicii nostri, care si-au pierdut pe fronturile din est si vest macar un membru al familiei, aveau grija sa ne sfatuiasca, rasfirand amintiri infricosatoare, ca e mai bine sa suportam privatiunile comunismului decat sa avem parte de razboi. “Pacea” devenise un fel de moneda de schimb pentru linistea conducerii Partidului Comunist. Spaima de razboi, de conflict armat, a facut ca in Romania “mamaliga” sa explodeze abia in 1989.
Aceeasi spaima l-a pus la zidul infamiei si pe presedintele Emil Constantinescu la momentul conflictului din Iugoslavia. Iar acum, Traian Basescu s-a jucat la Washington cu niste cuvinte care l-ar putea costa mai mult decat orice meci cu poporul roman. Presedintele a realizat pericolul si, in drumul spre casa, a gandit un alt “spici”. In Casa Licuriciului, declaratia “comunitatea internationala poate conta pe sprijinul Romaniei in restabilirea pacii in Liban si pentru a garanta securitatea Israelului” suna ca un angajament. Acasa, pe Aeroportul Otopeni, presedintele Basescu a dat-o la intors: doar Consiliul de Securitate al ONU poate cere Romaniei sa participe la un proces de pace in zona Orientului Mijlociu! Nuantarea declaratiei sale nu va reusi insa sa stearga frica cuibarita in sufletele romanilor de rand, ce se vad deja tarati intr-un razboi cu arabii.
De altfel, rezultatele recentului sondaj privind retragerea trupelor romane din Irak ar fi trebuit sa impiedice gafa prezidentiala. Gafa care l-a aruncat acum pe Traian Basescu nu in mijlocul unei crize internationale, ci in cel al unei crize interne in care, de data aceasta, nu motociclistul Tariceanu a pus piciorul pe acceleratie, ci Parlamentul.