În luna iunie, la capătul unei perioade complicate, cu zeci de mii de morți și cu unele dintre cele mai dure restricții din lume, premierul spaniol Pedro Sanchez, șeful guvernului minoritar de la Madrid, a anunțat că țara sa a învins virusul.
S-a înșelat sau în cel mai bun caz s-a grăbit.
Pe fondul unei relaxări rapide a acestor restricții și a tensiunilor dintre guvernul central și regiunile autonome, care nu au reușit să controleze situația, valul doi a lovit foarte repede.
Luni, Spania a depășit pragul de 500.000 de cazuri de infecție, de la debutul pandemiei. Cu peste 8.000 de noi cazuri zilnice și 237 de decese într-o singură săptămână, este țara europeană cel mai greu lovită de această resurgență a crizei sanitare.
”Tendința este una de creștere la nivel național, dar cu diferențe substanțiale între regiuni”, spune pentru El Pais Fernando Simon, director de coordonare a situațiilor de urgență.
Acum câteva săptămâni, Aragon și Catalonia aveau cele mai mari cifre pe coronavirus din țară. Acum, aceste regiuni stau mult mai bine după anumite criterii, cum ar fi numărul spitalizărilor. Dar în alte regiuni, cum ar fi Murcia, Andalusia sau Insulele Baleare și Canarele, incidența virusului a continuat să crească.
Creșterea numărului de cazuri a început să aibă un efect vizibil asupra spitalelor, cu aproape 8.000 de cazuri internate, inclusiv 1.000 la Terapie Intensivă, în special la Madrid, unde 18% din paturile de spital și 30% din cele de Terapie Intensivă sunt ocupate de pacienți COVID, scrie Le Monde.
Ca măsură de precauție, mai multe spitale au decis să amâne, iarăși, operațiile care nu sunt urgente. În unele cazuri, acestea așteptau din martie.
”Suntem îngrijorați de situația sănătății publice și de evoluția epidemiei în Madrid”, a admis, săptămâna trecută, Sanchez, la trei luni după ce anunța că țara a învins virusul.
Luni, noi măsuri au fost luate în capitală pentru stoparea epidemiei. Acestea includ limitarea numărului de persoane care se pot întâlni la zece, în exterior sau interior.
În ultimele luni, mai multe regiuni au aplicat, fiecare, diverse restricții și au impus obligativitatea purtării măștii în spațiile închise, apoi și în cele deschise, în unele cazuri.
Unele orașe nu au ezitat să impună noi lockdown-uri, restrânse însă, pentru a controla anumite focare de infecție.
Însă numărul de cazuri nu a scăzut semnificativ. Iar nemulțumirea crește în societatea încă traumatizată de virulența primului val.
Viața de noapte spaniolă
Una dintre explicațiile epidemiologilor pentru creșterea numărului de cazuri ține de cultura spaniolă.
”Avem acest factor cultural legat de viața noastră socială bogată”, spune pentru New York Times Ildefonso Hernández-Aguado, fost director pentru sănătate publică în guvernul spaniol.
”Oamenii sunt apropiați. Le place să se cunoască unul pe celălalt”, adaugă el.
Ajutați de relaxarea rapidă a restricțiilor, pentru revitalizarea economiei lovite în plin de primul val, oamenii s-au adunat pentru a petrece la restaurante sau cluburi.
În Malaga, spre exemplu, cluburile de noapte și discotecile au primit acordul pentru a-și prelungi programul până la 5 dimineață. Teoretic, clienții puteau dansa doar în jurul mesei, cu prietenii, pentru a evita aglomerările. Dar regulile au fost evident încălcate.
Într-o scenă devenită celebră la începutul lui august, un DJ a fost filmat în timp ce scuipa alcool peste oamenii din public, la o discotecă din Malaga, orașul aflat în sudul țării, la Mediterana.
Clubul a fost închis, toate cluburile au primit ordinul de a se închide două săptămâni mai târziu, iar barurile trebuie acum să își închidă ușile până la ora 01.00.
Criticii spun însă că regulile sunt încă prea relaxate.
Pe măsură ce paturile au continuat să se umple în Malaga, barurile au rămas pline. După ce ieșeau din baruri, la ora închiderii, petrecăreții ajungeau pe plajă, cei mai mulți dintre ei fără măști.
Incoerență și inconsistență
Dar clișeele despre viața socială bogată a spaniolilor nu pot explica acest val epidemic, spune pentru Le Monde Ildefonso Hernandez Aguado, profesor de sănătate publică la Universitatea din Alicante și fost director general în Ministerul Sănătății.
În iunie, explică acesta, comunitățile autonome, regiunile descentralizate ale Spaniei, s-au grăbit să recapete controlul asupra sănătății publice. Nu toate au înțeles că trebuie să își consolideze capacitatea de a detecta din timp cazurile și de a efectua anchete epidemiologice.
Regiunile, mai explică specialistul, au început o întrecere populistă în privința numărului de teste efectuate, dar nu au angajat mai mulți profesioniști.
Și în vreme ce unele dispun de mii de oameni însărcinați cu derularea anchetelor epidemiologice, cruciale, alte zone au doar câteva zeci de specialiști desemnați pentru acest rol.
Ministerul Sănătății din Spania a trasat un plan de ridicare a restricțiilor, care ar fi trebuit să fie condiționat de capacitatea fiecărei administrații regionale de a detecta cazurile și de a controla epidemia.
La sfârșitul stării de alertă însă, guvernul central, care dictase măsurile de de combatere a epidemiei încă de la început, nu a mai putut controla situația. Motive: comunitățile autonome puneau tot mai multă presiune pentru a prelua responsabilitatea, iar guvernul lui Sanchez nu avea o majoritate în Parlament.
Administrațiile s-au grăbit prea mult cu revitalizarea economiei. Spaniolii au primit dreptul de a se aduna la terase și în baruri înainte de a avea voie să se plimbe pe câmp”.
Ildefonso Hernandez Aguado, profesor de sănătate publică:
Apoi, măsurile restrictive luate de fiecare regiune în parte au fost disparate și fără forță.
Unele decizii au fost anulate de judecători, care au argumentat că doar parlamentul are dreptul legal de a restrânge drepturile oamenilor.
”Nu avem instrumentele legale care să ne garanteze abilitatea de a lua aceste decizii”, a admis Juan Manuel Moreno, prețedintele guvernului regional din Andalusia.
Sătul să fie acuzat că a abandonat regiunile, guvernul central a anunțat pe 25 august că oferă în jur de 2.000 de militari instruiți să participe la realizarea anchetelor epidemiologice.
Regiunea Madrid, guvernată de dreapta politică, și aflată într-un permanent conflict cu guvernul central de stânga, a anunțat luni că va folosi 150 dintre militari.
Începerea școlii complică situația
Ajutorul vine prea târziu, crede Laura Lopez Tappero, medic de urgențe la Spitalul La Paz din Madrid.
”Ar fi trebuit să ne fi consolidat capacitatea de a detecta cazurile asimptomatice și de a identifica persoanele contact înainte de a ridica restricțiile. Acum, sistemul este copleșit”, spune ea pentru Le Monde.
”Nu este posibil să aștepți trei sau patru zile până când să întrebi un caz pozitiv cu cine a fost în contact. Sau, când suni o persoană care a fost testată să afli, așa cum se întâmplă de multe ori, că a fost pe stradă sau chiar într-un bar, când de fapt ar fi trebuit să fie în izolare”, spune ea.
Săptămâna aceasta, și în săptămânile următoare, milioane de elevi încep școala, iar mulți părinți și-au manifestat intenția de a-și ține copiii acasă.
Ei se tem de o posibilă îmbolnăvire a copiilor sau de un scenariu în care aceștia ar aduce virusul acasă și ar îmbolnăvi un membru mai vârstnic al familiei.
Medicii împărtășesc aceste temeri.
Cu începerea școlii și a muncii, cu metrourile și autobuzele aglomerate, este clar că situația poate doar să se înrăutățească.
Laura Lopez Tappero, medic de urgențe la Spitalul La Paz din Madrid:
”Acum avem experință”
Totuși, medicii spanioli nu sunt la fel de îngrijorați ca în primăvară. Cifrele le oferă speranțe.
Rata mortalității este în prezent la jumătate în comparație cu valoarea înregistrată la apogeul crizei – 6,6%, de la 12% în mai.
Vârsta medie a bolnavilor a scăzut de la 60 de ani la 37. Iar cazurile asimptomatice reprezintă 50% din numărul total al cazurilor noi depistate, o consecință a creșterii numărului de teste.
”Avem experiență acum”, spune pentru New York Times María del Mar Vázquez, director medical al spitalului din Malaga.
”Avem un stoc mai mare de echipament, avem protocoale instituite. Spitalele vor fi plune, dar suntem pregătiți”, asigură medicul.