Spațiul Schengen, ideea care a dizolvat granițele interne din UE și ce o amenință chiar când putem adera

Spațiul Schengen este un simbol al libertăților europene, dar ultimii ani au sugerat că acestea pot fi reversibile. O dovedesc controalele introduse de mai multe state membre la frontierele interne, scriu Deutsche Welle și portalul european Euractiv. 

Una dintre cele mai importante reușite

De la instituirea sa în 1985, spațiul Schengen a devenit unul dintre cele mai tangibile rezultate ale integrării europene, din motive evidente: a oferit europenilor posibilitatea de a circula liber în UE și a eliminat barierele interne – administrative și simbolice – dintre statele membre.

În ultimii ani însă, UE a devenit tot mai reticentă în privința integrării și a extinderii, iar granițele externe și cele interne au început să se închidă, cel puțin parțial. 

Criza migrației, terorismul și pandemia COVID au oferit multor state membre motive pentru a impune controale parțiale la frontieră, încălcând spiritul acordului Schengen și chiar principiile legale.

Iar oboseala față de extindere, vizibilă de ceva vreme în mai multe capitale din vestul UE, s-a reflectat în reticența acestora de a primi România și Bulgaria în spațiul fără frontiere interne. 

Recomandări

De ce nimeni nu poate prezice strategia Trump 2.0 privind Ucraina

O Europă socială

Libertatea de circulație este unul dintre principiile cheie ale integrării europene. Inițial însă, după fondarea Comunității Economice Europene (CEE), primul pas în acest sens a vizat doar dreptul lucrătorilor de a se angaja într-un alt stat membru – în linie cu natura economică a proiectului.

Ideea unei comunități sociale a venit mai târziu.

Mai întâi, țările Benelux (Belgia, Olanda și Luxemburg) au creat o zonă în 1970 o zonă de pașapoarte comune. Apoi, în 1984, Franța și Germania de Vest au semnat un acord bilateral pentru eliminarea controalelor de-a lungul frontierei comune, în principal pentru a facilita schimburile comerciale. 

Înțelegerea a permis cetățenilor să locuiască și să lucreze în orice stat membru semnatar, în anumite condiții, stabilind practic o egalitate de facto între cetățenii din toate cele cinci țări. Acordul a fost inițial unul interguvernamental, independent de CEE. Apoi, celor cinci țări li s-au alăturat celelalte state membre UE. 

Recomandări

Cu banii la vedere. PSD a cheltuit 90% din suma totală pusă la bătaie de candidații la Președinție în prima săptămână de campanie

În 1990, Acordul Schengen a fost completat de o convenție menită să consolideze controalele la frontierele externe, să armonizeze procedurile privind dreptul de azil și să ia măsuri împotriva traficului de droguri.

Convenția din 1990 a creat, de asemenea, Sistemul de Informații Schengen (SIS), o bază de date care permite țărilor să facă schimb de informații în domeniul aplicării legii, cu privire la anumite categorii de persoane.

Ce înseamnă mai exact Schengen

În prezent, spațiul Schengen acoperă o suprafață de peste patru milioane de kilometri pătrați, cu o populație de aproape 420 de milioane de locuitori, și include 26 de țări: 22 dintre cele 27 de state membre ale UE și toți membrii Asociației Europene a Liberului Schimb (Islanda, Liechtenstein, Norvegia și Elveția).

Controalele la frontierele interne ale Bulgariei, Croației, Ciprului și României nu au fost încă ridicate, iar Irlanda nu face parte din spațiul Schengen.

În fiecare zi, aproximativ 3,5 milioane de persoane trec frontierele interne pentru a munci, pentru a studia sau pentru a-și vizita familiile și prietenii, iar aproape 1,7 milioane de persoane locuiesc într-o țară Schengen și lucrează în altă țară, potrivit datelor Consiliului European.

Recomandări

Infractori prinși cu ajutorul inteligenței artificiale. Profesor dr. Vlad Niculescu Dincă: Trebuie să înțelegem aceste „unelte”, altfel există un risc real să fim toți tratați ca suspecți | Interviu

Se estimează de asemenea că europenii efectuează în fiecare an 1,25 miliarde de călătorii în spațiul Schengen, ceea ce aduce, de asemenea, beneficii importante pentru sectorul turistic și cultural.

Oficialii europeni au insistat repetat în privința importanței economice a spațiului Schengen.

Un studiu din 2016, comandat de Parlamentul European, a încercat să cuantifice costul economic al reintroducerii controalelor la frontierele interne asupra piețelor locale ale forței de muncă, turismului și circulației bunurilor și serviciilor.

Potrivit cercetării, o suspendare a Schengen timp de doi ani în toate statele membre ar costa economia europeană până la 51 de miliarde de euro. 

Cum funcționează aderarea la Schengen

Apartenența la Schengen presupune că țările nu efectuează controale la frontierele lor interne, cu excepția unor cazuri în care există amenințări specifice, și efectuează controale armonizate la frontierele lor externe, pe baza unor criterii clar definite.

Țările care doresc să adere trebuie prin urmare să îndeplinească o listă de condiții prealabile. 

Ele trebuie să aplice un set comun de norme Schengen în ceea ce privește controalele la frontieră, eliberarea vizelor, cooperarea polițienească și protecția datelor cu caracter personal.

Aplicantele trebuie de asemenea să își asume responsabilitatea de a controla frontierele externe în numele altor țări Schengen, de a elibera vize Schengen pe criterii comune și de a coopera cu autoritățile din celelalte state.

Țările care doresc să adere la spațiul Schengen trebuie să treacă printr-o serie de evaluări care vor stabili dacă ele îndeplinesc condițiile necesare.

Odată ce evaluarea confirmă că un stat membru este pregătit să adere, toți ceilalți membri ai spațiului Schengen trebuie să aprobe decizia în unanimitate, după consultarea Parlamentului European.

Anul acesta, Croația pare aproape de a adera, dar soarta României și Bulgariei rămâne incertă, în ciuda finalizării Mecanismului de Cooperare și Verificare și în ciuda faptului că Comisia Europeană și Parlamentul European și-au exprimat acordul.

Problema stă în decizia câtorva state membre – în acest moment Olanda și Austria. În cazul României, doar Austria se opune, dacă e să luăm declarațiile oficiale ale guvernelor drept reper final. Franța și Germania s-au opus și ele în trecut acestui pas, dar și-au schimbat acum această poziție. 

Un context complicat

Reticența față de aderarea României și Bulgariei vine în contextul unei oboseli a extinderii europene, vizibile deja de ani buni.

Într-o discuție cu Radio Europa Liberă, profesorul olandez Simon Otjes, de la Universitatea Leiden, a explicat poziția Olandei subliniind că partidele de centru-dreapta din această țară erau nemulțumite de stadiul reformelor din România și Bulgaria încă din 2007, anul aderării la UE.  

Olandezii, scrie Radio Europa Liberă, au o istorie îndelungată de opoziție față de aspectele strict politice ale integrării europene.

Iar suspiciunile lor față de Bruxelles par să se fi intensificat în ultimele două decenii, pe măsură ce extinderea a recalibrat influența și drepturile de vot în interiorul blocului și, mai recent, pe măsură ce dezbaterea privind imigrația s-a intensificat.

Dezbaterea privind migrația este de altfel centrală și în privința modului în care a evoluat în ultimii ani spațiul fără frontiere interne.  

Aderarea progresivă la spațiul Schengen a fost în multe cazuri un moment de bucurie, iar demolarea punctelor de control de la frontiere a fost sărbătorită de vecinii de graniță. Lucrurile nu mai stau neapărat așa.

Din 2015, momentul crizei migrației, unele state membre Schengen – Germania, Austria, Norvegia, Suedia, Danemarca și Franța – au introdus „temporar” o serie de controale la graniță. 

Însă aceste țări nu au mai ridicat controalele, argumentele ulterioare oferite fiind în continuare cele legate de blocarea migrației ilegale, dar și de terorism (în cazul Franței) sau, din 2020, de criza COVID. 

Controalele se concentrează de obicei pe segmentele de frontieră care se află pe rutele utilizate în mod obișnuit de migranți. Germania, de exemplu, monitorizează unele treceri la frontiera cu Austria, iar Austria, la rândul său, verifică persoanele care vin dinspre sud, în principal prin Slovenia sau Ungaria. 

Acest lucru nu înseamnă neapărat că poliția verifică fiecare persoană care trece frontiera. În schimb, țările efectuează controale punctuale sau se pot baza pe sisteme de supraveghere automatizate. 

Reintroducerea controalelor la frontieră

Deși Curtea de Justiție a UE a decis anul acesta că aceste state nu au un temei juridic pentru a extinde la nesfârșit controalele la frontieră impuse în 2015, Comisia Europeană nu a inițiat proceduri de infringement.

„Problema este pur și simplu prea sensibilă din punct de vedere politic”, a explicat pentru Deutsche Welle Leon Züllig, cercetător la Catedra de drept public, drept internațional și drept european de la Universitatea Justus Liebig din Giessen. 

„Statele membre și ministerele lor de interne ar fi furioase”, a explicat acesta.

Alte controale la frontiere au fost deja impuse sau sunt anunțate și în statele central și est-europene. Slovenia, scrie Euractiv, a anunțat oficial în noiembrie că se pregătește să reintroducă controalele la frontieră după aderarea Croației la Schengen, de teamă că migranții ilegali ar putea rămâne blocați în Slovenia din cauza controalelor din Austria.

În ciuda faptului că este parte a Schengen, Slovacia se află într-un soi de izolare, după ce Cehia și Austria i-au impus controale, în tentativa de a stopa fluxul de migranți. Controalele impuse de cehi în special, în luna septembrie a acestui an, au stârnit iritare în Slovacia. 

În decembrie 2021 Comisia Europeană a propus revizuirea regulilor ce guvernează spațiul Schengen, pentru a se asigura că reintroducerea controalelor interne rămâne o măsură de ultimă instanță și pentru a încuraja folosirea unor măsuri alternative, cum ar fi controale specifice de poliție și o cooperare îmbunătățită a forțelor de poliție. O decizie finală nu a fost încă luată. 

Urmărește-ne pe Google News