Pe un strat de mai bine de 10 centimetri de zăpadă, stropit din belșug de nervozitatea mării care-și sparge valurile de țărm, localnicii și turiștii se avântă pentru a prinde ipostaze cât mai inedite ale Cazinoului.
Uită de pericolul iminent de alunecare dincolo de balustradele înghețate ce cuceresc prin frumusețea sculpturii lor creată de apă și vântul rece, care în numai câteva minute îți ajunge necruțător până-n oase.
Pe faleza Cazinoului, câteva cupluri încearcă să facă poze cât mai artistice de dragul like-urilor de pe rețelele sociale. Printre ei se mai aciuează și fotografi de ocazie care se așează în poziții yogine, poate, poate or prinde fotografia care să le aducă cele 15 minute de faimă.
Dincolo de balustrade, te aștepată un hău de câțiva metri care poate fi fatal în cazul unei căzături, mai ales că locul de aterizare este plin cu stabilopozi scufundați în apă la fiecare câteva secunde.
Griul depresiv al Cazinoului
Vremea care s-a abătut asupra litoralului, la final de iarnă, scoate în evidență griul deprimant al Cazinoului, ce s-a scorojit în cei 109 ani de viață. Iar acum, cu atât mai mult cu cât atmosfera din jurul lui parcă îndrăznește să creeze o estetică a urâtului.
Compania Națională a de Investiții se laudă de ceva timp că-l va șlefui, redându-i strălucirea aristocrată pe care o avea în urmă cu 100 de ani. Dar de prea multă vreme acestea nu sunt decât vorbe în vânt, un vânt ce acum bate cu aproape 100 de kilometri pe oră, lovind necontenit în zidurile tot mai slabe ale clădirii ce odinioară găzduia lumea bună a Tomisului în căutarea distracției și a norocului financiar.
O pată de culoare
Ceața apăsătoare crează un val de mister prin care își face loc și ninsoarea abundentă ce a așternut covorul alb pe sub bocancii trecătorilor. Singura pată de culoare în tot peisajul ce ar trebui să lase locul primăverii este o domnișoară îmbrăcată într-un echipament de schi roșu. Râde vesel la câteva zeci de metri de Cazino, iar sunetul parcă gâdilă valurile pentru că dau să sară peste balustradă cu fiecare strop doar, doar reușesc să o privească.
Și-a ridicat telefonul la rang de astru și privește direct în el, în timp ce acesta declanșează rafale de poze. Își face selfiuri cu audiență, sunt prietenii de grup care îi fac și poze.
Copacii cu crengile golașe suieră și zgârie vântul, care are o putere de 9 sau 10 pe scara Beaufort, în timp ce marea este undeva la 6 pe aceeași scară. Pentru cei care nu sunt familiari cu noțiunile, o mare de gradul șase înseamnă că valurile sunt în creștere în timp ce se apropie de mal și se sparg puternic la țărm.
Ceva mai departe, în portul civil, iahturile și bărcile de pescuit stau ancorate legănându-se doar de bătaia vântului puternic. Aici, marea nu are nici o putere, așa cum nici iarna nu va mai avea zilele următoare.
Citește și:
VIDEO/Colonești, satul în care bătaia e ruptă din trai. Femei cu mâini tăiate cu drujba sau toporul