Vineri, la TIFF, proiecția documentarului Colectiv a pornit la miezul nopții. După film, la două noaptea, a fost programată o sesiune de întrebări și răspunsuri. Scurta întâlnire dintre protagoniști și oamenii din public s-a prelungit mai mult de o oră, până după trei noaptea, până când una dintre ultimele întrebări a fost prefațată cu salutul: ”Bună dimineața!”
”Mi-am pierdut speranța și avem o singură viață”
Cele mai multe felicitări și întrebări au fost adresate Cameliei Roiu, medicul care apare în filmul lui Alexander Nanau ca sursă a unor dezvăluiri din sistemul de sănătate. După Colectiv, Roiu a fost unul dintre primii doctori care au vorbit împotriva neglijenței, improvizației și corupției șefilor ei de la Spitalul de Arși.
Aplaudată îndelung, ea a fost întrebată ce crede despre starea spitalelor noastre, acum, în pademia COVID-19. Purtând mască, precum toți cei peste 200 de oameni prezenți, Roiu și-a mărturisit neputința. ”Vă spun direct că nu s-a schimbat nimic, dacă aș putea, mâine aș pleca. Chiar dacă managerii s-au rotit, sunt aceiași oameni în funcție la spital și eu simt că mi-am făcut, de fapt, doar rău”, a răspuns Roiu.
Nu judec pe nimeni, însă eu una aș renunța, pentru că nu văd o îmbunătățire a lucrurilor de ani de zile.
Camelia Roiu, medic ATI:
”Și dacă plecați, pe noi cine ne mai salvează?”, a insistat tânăra care îi adresase întrebarea. ”Îmi fac datoria ca medic, dar mi-am pierdut speranța și avem o singură viață”, a răspuns medicul cu 20 de ani de experiență.
Roiu a povestit cum a încercat să se transfere și nu a reușit în niciun fel. Și cum ”atitudinea mea m-a făcut o țintă”.
Contre între Camelia Roiu și Vlad Voiculescu
Apoi, medicul a început un dialog cu Vlad Voiculescu, aflat și el în fața publicului. Camelia Roiu a reproșat că ”nu am fost sprijinită nici de ministrul Vlad Voiculescu, nici de cei care i-au urmat”.
Voiculescu a amintit că a spus că a infirmat cercetarea internă împotriva Cameliei Roiu, pornită de șefii spitalului, că ”la Arși s-au schimbat trei manageri” și că un ministru nu poate și nici nu e normal să schimbe șefii de secție dintr-un spital, asta fiind autoritate conducerii. ”Trebuie să clădim instituții și reguli, altfel nu vom progresa”.
Ce s-a schimbat în noi în ultimele 6 luni?
Colectiv a rulat la Cluj și în urmă cu jumătate de an, înainte de pandemie. Notițele reporterului găsesc o similitudine și o diferență.
Șocul spectatorilor a fost același cu cel din toamnă, când Colectiv a participat la festivaluri în străinătate, sau ce cel din primăvară, când a intrat, pentru o vreme scurtată de pandemie, în sălile din țară. Finalul filmului i-a găsit pe oameni înșurubați de supărare, atunci în scaune, acum pe pufurile trântite pe iarba terenului de sport de la Club Transilvania.
Fețele și întrebările oamenilor din public sunt aproape identice față de primăvară. Spectatorii Colectiv sentimentul că cineva le-a furat o parte din viață. Incompetența, corupția, dezorganizarea, toate îi împietresc după ce privesc documentarul ca pe o Românie condensată.
Dar ceva s-a schimbat. Apar mai rar, întrebările care se referă la ”Ce e de făcut?”, se deschid mai greu discuțiile despre speranță. Poate că e temerea, mult mai directă azi, pentru propria viață. Poate că e șocul prelungit al pandemiei. Dar, privindu-i, te gândești dacă nu cumva sentimentele accelerate ale acestei jumătăți de an ne-au consumat în profunzime dintr-o resursă oricum limitată: încrederea.
Fotografii: Vlad Cupșa (TIFF)
VEZI GALERIA FOTOPOZA 1 / 15Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro