Speranțele unei eleve din România pentru școala și societatea viitorului: „Mi-aș dori ca profesorii deschiși să nu fie un noroc”

„Nu putem spera la evoluție dacă nu încurajăm gândirea liberă”, scrie Maria, elevă în clasa a XII-a la un liceu din Piatra Neamț. 

Maria face parte din Boardul Copiilor din România, un grup informal care promovează participarea tinerilor la luarea deciziilor care îi privesc. Grupul este susținut de UNICEF. 

Cu ocazia Zilei Internaționale a Drepturilor Copiilor, Maria a trimis redacției, prin intermediul UNICEF România, o scrisoare în care ne încurajează să fim mai toleranți cu noile generații și să susținem diversitatea, în toate formele ei. 

Scrisoarea Mariei: 

Iată-ne în secolul XXI. Avem mașini electrice, telefoane de ultimă generație, inteligență artificială și ochelari de realitate virtuală. Totuși, în România, calea până la incluziune e pavată cu spini.

Între adolescenți, pasiunea e o crimă. Glumele și insultele sunt la ordinea zilei, iar adolescentul „interesant” e acela care nu are prea multe opinii sau preocupări.

Anul acesta am cunoscut o fetiță de 12 ani care scrie poezii, și încă ce poezii! I-a fost foarte rușine să mi-o recunoască și, după ce a făcut-o, s-a uitat la mine înspăimântată ca nu cumva să-mi scape vreo glumă proastă sau să-mi găsesc o scuză subtilă să închei discuția cu ea. Mi-a recunoscut ulterior că nu doar colegii găsesc în pasiunea ei o sursă de amuzament, ci și foarte mulți adulți care fac remarci acide. Concluzia era clară: mai bine păstrează poeziile pentru ea, în intimitatea camerei și a carnețelului ei, acolo unde creativitatea și talentul sunt ferite de priviri răutăcioase și cuvinte care dor.

Recomandări

Un posibil scenariu în războiul dintre Rusia și Ucraina. Sergiy Gerasymchuk, expert ucrainean în securitate: „Numai epuizarea ambelor părți poate duce la o încetare viabilă a focului” | Interviu

Din păcate, nu puțini sunt copiii și adolescenții neluați în serios pentru pasiunile lor. Fie că e vorba de invidie sau pur și simplu de rămășițele unei mentalități expirate, cu cât e un tânăr mai banal, mai lipsit de nuanțe și de profunzime, cu atât îi este mai ușor să fie inclus și acceptat. 

Fiecare urmă de originalitate e refulată încet, încet, până când nu mai rămâne nimic dintr-un zâmbet plin de speranță, până când talentul și originalitatea nu mai ajung să vadă lumina zilei. Cred că această stigmatizare e cu atât mai gravă cu cât se află într-o directă contradicție cu dorința unei societăți de a fi dezvoltată, echilibrată și de a avea scopuri pertinente, obiective.

Acolo unde două păreri se împletesc, adevărul e cu un pas mai aproape. 

Nu putem spera la evoluție dacă nu încurajăm gândirea liberă și, implicit, ocupațiile cât mai diverse.

Maria, 17 ani:

Dacă acasă, la școală și în grupul de prieteni banalitatea e idealizată, nu ne rămâne decât să ne mulțumim mult și bine cu o societate în continuă stagnare.

Mi-aș dori ca profesorii deschiși și prietenii interesați să nu fie un noroc. Mi-aș dori ca diversitatea să fie un motiv de laudă. Mi-aș dori să nu se mai verse lacrimi pentru curajul de a-ți dori mai mult de la viață, dincolo de ceea ce se învață la școală.

Recomandări

Guvernul Colectiv. La nouă ani de la tragedie, demisionarul Victor Ponta și colegii lui de cabinet sunt în continuare în prim-planul politicii

Mii de talente și speranțe se pierd în fiecare zi cu fiecare glumă nepotrivită, cu fiecare comentariu dureros, cu fiecare pasiune dată la o parte pentru că nu îndeplinește norma. Cu ocazia Zilei Internaționale a Drepturilor Copilului, haideți să ne propunem cu toții să ascultăm, să acceptăm, să încurajăm. Fiecare copil merită să se simtă inclus”.

Urmărește-ne pe Google News