Venit brusc de peste Ocean si acoperind paginile unui cotidian si spatiul de emisie al unui post tv din acelasi trust, Liviu Turcu sustine ca vrea sa curete societatea romaneasca de infiltratiile otravite ale fostei Securitati. Institutie in care a facut o cariera prodigioasa, ca si Pacepa. Defectand insa abia cand, dupa propriile declaratii, era evident ca regimul Ceausescu se va prabusi. In texte prolixe, dar vadind o perfecta cunoastere a mijloacelor sofisticii, Liviu Turcu arunca pe piata nu doar idei, ci si liste de oameni. Suspect de selective. E posibil sa aiba dreptate, sau sa procedeze la o acuta intoxicare. Pentru ca nu produce nici o dovada, ci insiruie doar numerele unitatilor militare in al caror fond arhivistic ar trebui cautate dosarele. Daca nu sunt gasite, isi ia d-sa rezerva de siguranta, inseamna automat nu ca n-au existat, ci ca au fost distruse. Si, prin logica dansului, mai inseamna suspicionarea a nenumarati oameni care au lucrat in ministere.
Daca nu e o crasa actiune de intoxicare, demersul dlui Turcu ar trebui sa se soldeze cu un val de demisii. Ale membrilor CNSAS si CSAT, institutii luate in deradere, in cap cu seful statului, de catre arhivarii de la serviciile secrete. Ale nou-numitilor sefi de servicii, care, daca fostul spion – ce pare hotarat sa-si manance reteaua proprie de odinioara – ori sunt complici la ascunderea ex-securistilor, ori sunt niste momai. Iar daca Liviu Turcu pur si simplu fabuleaza, aceleasi institutii sunt obligate sa demonstreze. Altfel, Romania intra in UE cu si mai mult noroi pe imagine.