Proaspatul recensamant arata ca speranta de viata a romanilor e una din cele mai mici din Europa. Daca premierul chiar ar fi interesat sa imbunatateasca statisticile, poate sa ceara spre studiu, de exemplu, bugetul alocat unui spital din Capitala. Intamplator, am aflat ca unei clinici importante i s-au alocat in jur de 10 miliarde lei, din acestia ramanand, dupa achitarea facturilor la „energii” si plata salariilor, mai putin de jumatate pentru nevoile bolnavilor. Adica mai nimic.
Ai putea accepta austeritatea bugetara chiar si cand e vorba de sanatate daca ai avea convingerea ca se incearca o redresare economica. Insa, in timp ce pentru spitale banii sunt dramuiti, vezi cum firme care au datorii la buget de sute de miliarde isi cumpara, cu nonsalanta, hoteluri si vile la preturi exorbitante sau cum milioane de dolari din banii societatilor de stat sunt trimise, din directive ministeriale, spre buzunarele private. Afaceri cu banul public la care nici mafia siciliana, in vremurile ei de glorie, nu s-a gandit. In aceste conditii nici nu e de mirare ca modernizarile atat de necesare spitalelor se vor termina prin mileniul patru. Si tot atunci va creste si speranta de viata a romanilor.

 
 

Urmărește-ne pe Google News