Pensionar originar din România, voluntar la Spitalul de pediatrie Alyn, din Ierusalim: ”Am vrut să fac ceva semnificativ și aici e un loc bun!” | VIDEO

Știi că e un spital de pediatrie și intri cu inima strânsă. Parcurgi holurile mari și lungi, privind cu teamă în jur și tresari când auzi dintr-o dată un hohot de râs. Așa… cu poftă, contagios. Îți arunci privirea într-un salon și constați că acolo sunt câțiva copii care se joacă cu un câine. Nedumerirea crește și mai mult, când dincolo de altă ușă albă și grea, se aud acorduri de chitară, iar undeva în curtea interioară descoperi o grădiniță cu legume și flori și afli că de ea se ocupă micuții pacienți.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 7

Ți se taie iarăși respirația, când pe lângă tine trece o asistentă care împinge un cărucior cu rotile care pare de jucărie, în care stă cuminte un copil cu trupul schimonosit de o boală cumplită. Și te simți pierdut într-o lume bizară, a contrastelor, sau al… reînvierii, doar ești în Ierusalim. Și nu greșești deloc. Doamna doctor Maurit Beeri, care este și directorul spitalului pediatric Alyn, te face să înțelegi de ce această instituție medicală e… altfel.

Recomandări

Muncitori români întorși în țară după 15 ani, ca să construiască autostrăzi: „Ne plătește mai bine ca-n Italia”

Spitalul de pediatrie Alyn din Ierusalim, susținut prin donații

ALYN e un centru de recuperare non-profit, care e susținut doar parțial de sistemul public de asigurări de sănătate și se bazează pe donații. Bugetul anual al spitalului este de 19 milioane de euro, bani în care sunt incluse doar salariile și utilitățile. Există un deficit de 20%, de aceea campaniile de strângere de fonduri sunt permanente.

Fiind vorba despre costuri foarte mari, reprezentanții spitalului au găsit diverse metode prin care să le reducă. Așa a apărut Alynnovation, centrul unde se construiesc echipamente și aparate medicale pentru pacienți.

Joshua Mendel (Sandu): ”Am vrut să fac ceva semnificativ când am ieșit la pensie”

Când ajungi în sălile dedicate centrului de invovație, chiar te întrebi dacă te mai afli într-un spital. Pentru că ești înconjurat de cabluri, șuruburi, bucăți de plastic, roți și piulițe și… imprimante 3D. Din când în când se aude o bormașină. E forfotă și gălăgie. Aici l-am găsit și pe Joshua Mendel, care-și spune Sandu, mândru fiind de originile sale românești. Bărbatul a lucrat în domeniul IT, iar acum 4 ani, când a ieșit la pensie a venit voluntar la spitalul de pediatrie Alyn din Ierusalim. Alături de alți cercetători, specialiști și tehnicieni, construiește echipamente pentru micuți.

Recomandări

Dosarul Colectiv: Nicio șansă ca autoritățile să mai fie trase la răspundere penală pentru intervenția haotică din 30 octombrie 2015 sau pentru decesele din spitale

Joshua s-a născut în Deva, România, iar în 1960, când era copil, s-a mutat cu familia în Israel. Nu își amintește multe despre țara în care s-a născut, dar e foarte mândru de originile sale, motiv pentru care uneori se prezintă drept Sandu. Asemeni multor evrei cu rădăcini românești, și el a revenit să viziteze, să cunoscă, să atingă locurile pe care le simte, care i-au rămas ascunse undeva în adâncul sufletului, chiar dacă nu a apucat să le vadă decât prin inocența unui țânc de câțiva ani.

Cuprins de dor, Joshua a plecat, acum 7 ani într-o călătorie care avea să-l poarte de la Ierusalim, din Israel, până în România, în Deva, orașul natal. ”Am fost singur, într-un tur cu biclcieta”, rememorează bărbatul vacanța a cărei dulce destinație îi luminează fața de fiecare dată când o pronunță.