Deși cercetătorii din toate colțurile lumii au început să caute un astfel de vaccin încă de la izbucnirea pandemiei, acest proces durează, în condiții obișnuite, ani de la cap la coadă.

În iureșul pandemiei, totuși, autoritățile medicale par a depune un efort considerabil pentru a grăbi cercetarea. Conform Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), în prezent trei prototipuri de vaccin sunt în faza de testare clinică, cu participanți umani, iar alte 67 sunt în faza pre-clinica (precum testarea pe animale).

Cele trei prototipuri de vaccin în testare clinică sunt mRNA-1273, creat de Institutul de Sănătate Națională a SUA și Moderna Inc., o companie de biotehnologii din Massachusetts; INO-4800, dezvoltat de compania Americană Inovio Pharmaceuticals; ultimul este un compus produs de CanSino Biological Inc., o companie de biotehnologii chineză, în parteneriat cu Institutul de Biotehnologii din Beijing.

Testele clinice sunt împărțite în trei etape: prima lucrează la scară redusă, de obicei implicând în jur de 100 de participanți, și sunt menite să stabilească dacă substanța studiată poate fi administrată oamenilor fără efecte adverse. 

Faza a doua implică uzual câteva sute de participanți și studiază eficaceitatea substanței contra bolii, iar faza a treia extinde cercetarea la mii de pacienți în cadrul mai multor instituții sanitare. Ultimele două durează câteva luni, respectiv ani. 

Cele mai optimiste estimări în prezent susțin că un vaccin va fi disponibil în 12-18 luni. Această perioadă se datorează și rigurozității cu care sunt tratate studiile clinice, dar și din considerente practice: orice vaccin eficient va trebui produs în miliarde de doze, distribuit și administrat. Iar asta durează.

“Depinde de ce înțelegi prin «a avea un vaccin»,” explică Marian Wentworth, CEO al organizației nonprofit Management Sciences for Health din Massachusetts, pentru Aljazeera. “Dacă te referi la un vaccin utilizabil într-o campanie de vaccinare la scară largă, atunci între 12 și 18 luni e o perioadă rezonabilă”.

Deși un vaccin ar fi ideal, acesta nu reprezintă singura soluție contra COVID. Virusul și efectele sale asupra pacienților sunt mult mai bine cunoscute decât acum câteva luni, iar ambele sunt studiate intens, ceea ce ne poate conduce spre noi metode de tratament.

De exemplu, Universitatea Johns Hopkins din SUA a primit aprobarea pentru a testa plasma sangvină a pacienților vindecați în tratarea celor care încă se luptă cu virusul.

Conform Registrului de Teste clinice publicat de Librăria Națională de Medicină a SUA, circa 440 de studii legate de subiectul coronavirusului, inclusiv metode de tratare sau menajare a simptomelor, sunt în prezent în faza incipientă sau de derulare la nivel global; printre aceste studii găsim analize de potențial contra SARS-CoV-2 ale unor medicamente sau noi metode de diagnostic. 

O arhivă similară întreținută de OMS menționează 590 de studii.

Un articol publicat pe 30 martie de Coaliția Pentru Inovarea în Pregătirea pentru Epidemii (CEPI), o organizație non-profit bazată în Oslo, propune grăbirea dezvoltării vaccinurilor sub “paradigma pandemiei”.

Acest model presupune accelerarea procesului prin măsuri precum derularea în paralel a unor faze de dezvoltare (de exemplu testarea pe animale concomitent cu faza I de testare clinică) și pregătirea capacității de producție pentru un prototip de vaccin încă dinainte de a confirma că este eficient sau sigur – ideea fiind că îl vom putea produce mult mai repede dacă va fi confirmat.

Metode precum cele propuse de CEPI merg pe o muchie de cuțit. Deși dorința de a aduce un tratament pe piață cât mai repede este admirabilă și aplaudabilă, modul în care ne testăm medicamentele și vaccinurile în prezent este atât de laborios tocmai pentru a ne asigura că aceste produse funcționează, în sigurață, așa cum vrem să funcționeze. Orice câștig în timp va fi complet inutil (și costisitor) dacă la final obținem un vaccin neutilizabil.

Scriind pentru Nature, profesorul de virologie Shibo Jiang din cadrul Universitatii Fudan din China și a băncii de sânge din New York, explică faptul că “e vital să nu căutăm scurtături”.

“Văd eforturi de susținere pentru programele de tip ‘soluții rapide contra COVID în toată lumea; sunt grupuri în China și SUA care deja planuiesc să testeze vaccinuri și tratamente contra bolii pe voluntari sănătoși. Guvernele sunt disperate – și e de inteles – să găsească orice poate ajuta la reducerea fatalităților și a efectelor economice”, explică Jiang.

“Dar invingerea acestei epidemii cere un vaccin sigur și eficient. Înainte de a permite utilizarea umană a oricărui vaccin contra COVID-19, guvernele trebuie să le evalueze siguranța pe o paletă largă de modele animale și tulpini ale virusului”.

Între timp, OMS vrea să afle dacă oamenii capătă sau nu imunitate față de virusul SARS-CoV-2 în cadrul proiectului Solidarity II. OMS va obține probe de sânge din aproape 10 țări și le va testa pentru prezența anticorpilor naturali contra virusului. Proiectul va demara în “următoarele zile” și ne va pune la dispoziție mai multe date legate de rata de infecțiozitate a virusului și a ratei totale de infecții și cazuri asimptomatice în societate. 

LIBERTATEA PUBLICĂ ARTICOLE DE ȘTIINȚĂ. În plină criză provocată de pandemia de coronavirus, mai mult ca oricând cititorii au nevoie de informație științifică de calitate, prezentată limpede. Libertatea a deschis o serie de colaborări cu jurnaliștii români de la publicația ZME Science, o platformă independentă de jurnalism de știință, alcătuită din experți care, în mod obișnuit, relatează pentru publicul avizat din străinătate. Ei scriu, în fiecare zi, mai multe articole în Libertatea. bazate pe cele mai recente date și studii despre epidemie.

Urmărește-ne pe Google News