Dacă în UE o persoană din patru este expusă riscului de sărăcie şi excludere socială, în trei state membre mai mult de o treime din populaţie este expusă acestui risc – România (40,2%), Bulgaria (40,1%) şi Grecia (36%), arată și datele Eurostat.
La polul opus, cel mai mic risc se înregistrează în Cehia (14,8%), Suedia (16,9%), Olanda (17,1%), Finlanda (17,3%) şi Danemarca (17,8%). Cei mai expuși sunt tinerii și vârstnicii care trăiesc singuri, dar și persoanele de etnie romă. Iar criza a agravat situația: din 2008 și până acum, sărăcia absolută a crescut.
La noi, 48,5% este rata de sărăcie a copiilor şi 17,7% este rata de sărăcie la populaţia încadrată în muncă. De asemenea, 28,9% reprezintă populaţia afectată de privare materială severă, se arată într-un raport al Federaţiei Organizaţiilor Neguvernamentale pentru Copil (FONPC) şi UNICEF România prezentat, joi, într-o conferinţă de presă.
Potrivit unui alt document, postat pe site-ul Ministerului Muncii, unul din cinci români se confruntă cu sărăcia determinată de venitul insuficient, şi o mare parte din sărăcia bazată pe venit este persistentă, trei sferturi dintre persoanele sărace aflându-se în această situaţie de cel puţin trei ani.
Datele oficiale arată că mai mult de jumătate dintre copiii români se află în risc de sărăcie sau excluziune socială (52,2% în 2012), cel mai ridicat nivel din UE27 cu excepţia Bulgariei. Riscul sărăciei şi excluziunii sociale este mai mare în gospodăriile cu mulţi copii (72,5% în cazul gospodăriilor cu 2 adulţi şi 3 sau mai mulţi copii) şi în cele monoparentale (60,7%).