Nivelul de 3,5 – 13,5% al redeventelor, cu o medie de 6%, a fost fixat în 2004 şi este valabil până în decembrie 2014, fiind stabilit prin contractul de privatizare a companiei Petrom cu grupul austriac OMV. În acest context, noul nivel de calcul al redevenţei va putea fi pus în aplicare abia peste doi ani.
De la marile privatizări ale resurselor minerale încoace, România a încasat din redevenţele miniere şi petroliere aproximativ un miliard de euro pe an. Grosul banilor rezultaţi din extracţie s-au dus, desigur, la firmele care exploatează zăcămintele. Aşa s-a trezit OMV Petrom cu profituri de aproape două miliarde de euro, în 2011 şi 2012, ani de recesiune economică gravă în ţara noastră.
Ce ar fi fost dacă statul ar încasat de patru ori mai mult, adică diferenaţa de la 6%, cât e din 2004 încoace, la media de 25%, cât spune actualul guvern că ar fi fost normal? Păi, în acest caz, România ar fi câştigat 3 miliarde de euro în plus anual, adică ar fi putut finanţa, de exemplu, câte o autostradă Sibiu – Piteşti, la 27 de milioane de euro pe kilometru, cât preconizează oficialităţile că va costa – adică o autostradă “iute” rău – în fiecare an.
Cum am făcut calculul: din 2004 până acum sunt 8 ani. În fiecare an am primit 1 miliarde euro din redevenţe, adică 8 miliarde în total, la un nivel de taxare de 6% în medie. Dacă nivelul redevenţei ar fi fost în medie de 25%, am fi câştigat aproxiamtiv de trei ori mai mult, adică 25% – 6%= 19%. Dacă la o redevenţă de 6% s-au câştigat 8 miliarde de de euro, prin regula de trei simplă rezultă că la o taxare cu 19% în plus, s-ar fi obţinut 25 de miliarde mai mult.