Comentează- În transformarea radicală a unei taxe ce aduce acum sute de milioane de euro spre bugetul sănătăţii, dar va aduce mai puțin, liberalii şi social-democraţii par să fi conlucrat armonios.
În forma ei iniţială, ordonanţa de urgenţă emisă de guvernul Orban, încă din luna februarie, avea drept scop corectarea pe moment a unui dezechilibru ce ar fi putut duce la dispariţia de pe piaţă a unor medicamente.
Aşa că OUG-ul urma să reducă pur şi simplu contribuţia industriei pentru ultimul trimestru din 2019, care urma să fie încasată de stat în 2020.
Practic, în forma transmisă de guvernul Orban spre Parlament, OUG-ul nu făcea decât să crească valoarea BAt (bugetul alocat trimestrial medicamentele) pentru trimestrul al IV-lea din 2019 – ceea ce implicit scădea valoarea clawback-ului.
În România, formula de calcul a clawback-ului era următoarea:
[(CTt) – (Bat) : (CTt)] x 100
Unde CTt este consumul total trimestrial de medicamente.
Lăsând matematica la o parte, trebuie să înţelegem, de fapt, că această taxă se aplica numai diferenţei dintre consumul total de medicamente compensate şi gratuite şi bugetului pe care statul îl alocă trimestrial acestora.
PSD și PNL, un efort comun în favoarea industriei farmaceutice
Impactul primei forme a OUG-ului era uşor de calculat şi apare în expunerea de motive. Este vorba de 73 de milioane de lei. Statul îşi asuma, potrivit ordonanţei, să piardă aceşti bani, pentru că, în caz contrar, riscul era ca anumite medicamente să dispară de pe piaţă.
Ulterior însă, două comisii din Camera Deputaţilor – cea de buget şi cea de Sănătate – intervin asupra textului legislativ şi, prin câteva amendamente, îl modifică radical. Aici apar, de fapt, cele trei praguri de clawback (25% din consumul total pentru inovative, 20% din consumul total pentru generice, 15% -excepţional pentru medicamentele, generice sau inovative, produse pe linii de fabricaţie din România).
În plus, raportul comun al comisiilor de buget şi sănătate din Camera Deputaţilor aduce amendamente şi articolului prin care se modifica BAt. Dacă prin OUG, acesta se modifica numai pe un trimestru, în noua forma a textului legislativ, acesta se va modifica în fiecare trimestru prin indexarea anuală a valorii sale cu rata inflaţiei.
Cu alte cuvinte, modificarea radicală a celei mai importante taxe care trebuie plătită de industria farmaceutică s-a făcut în două etape:
- una, iniţiată de guvernul liberal, care trimite în Parlament un OUG ce ar fi trebui să reprezinte o soluţie temporară în piaţă
- una, stimulată de două comisii conduse de social-democraţii Sorin Lazăr (buget) şi Florin Buicu (sănătate).
O modificare cu efecte pozitive, dar fără un calcul real al impactului
Dacă, în prima variantă, există şi un calcul absolut al impactului financiar pentru trimestrul asupra căruia urmau să fie aplicate modificările: mai exact, 73 de milioane de lei, din amendamentele comisiilor lipsesc calculele de impact.
Ceea ce ştim cu siguranţă este că această cifră, de 73 milioane de lei pe trimestru este, de fapt, minimul pierdut din suma care se întorcea din fondurile CNAS. Peste 300 de milioane de lei nu mai vin de la industrie spre bugetul de stat.
Spunem că această sumă reprezintă un minim deoarece ea se referea numai la impactul de moment creşterii BaT, nu şi la impactul scăderii procentului de taxare de la aproximativ 27% (previzionat să ajungă însă la 36% în acest an) până la 15%, 20% sau 25%.
La nivelul anului 2019, cheltuielile din fondurile CNAS pe medicamente decontate sau compensate au fost de 6.644 de milioane de lei.
Raportat la această sumă, diminuarea clawback-ului duce la pierderea a cel puţin 5% din banii cheltuiţi pe medicamente de la bugetul de stat (un calcul grosso modo). Ceea ce nu ştim – şi nu spune nici guvernul, nici Camera Deputaţilor- este cum şi în ce măsură se va compensa pentru această pierdere.
Reducerea clawback-ului este de aşteptat să aibă efecte pozitive pentru industria farmaceutică şi, într-adevăr, riscul de dispariţie de pe piaţă a unor medicamente va fi astfel diminuat.
Este adevărat şi că în România producătorii de medicamente erau taxaţi mai aspru decât în orice alt stat european. Însă statul trebuie să asigure şi un mecanism de compensare pentru milioane de lei care nu mai sunt vărsaţi în fondurile de medicamente.
“Pentru producători, era moarte”
Libertatea i-a contactat pe preşedinţii celor două comisii din Camera Deputaţilor care au venit cu amendamentele la noul OUG privind taxa clawback. La ora redactării acestui text, Florin Buicu, şeful Comisiei de Sănătate nu a putut fi contactat.
În schimb, întrebat de Libertatea dacă există un calcul al impactului financiar al reducerii taxei clawback în forma actuală, Sorin Lazăr, şeful Comisiei de Buget a spus:
“Nu. Prima noastră grijă a fost să nu mai plece medicamentele generice din ţară. Şi să stimulăm în ţară producţia de medicamente inovative. Dar efectul bugetului de stat nu a fost semnificativ, probabil că undeva la 2%. Oricum, nu se mai putea aşa, pentru producători era moarte, valoarea reală a clawback-ului ajunsese undeva la 32%, peste orice alt stat european”.
Lazăr a mai promis că va încerca să obţină pentru cititorii Libertatea un calcul al pierderilor suferite de bugetul alocat medicamentelor în urma modificărilor structurale a taxei clawback.