Regia Autonomă Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat (RAAPPS) nu prezintă de ani buni lista demnitarilor care stau în vile de stat la chirii modice sau le-au achiziționat la prețuri mici.

Libertatea a cerut aceste date încă din 2020, dar instituția a refuzat sistematic, argumentând că sunt date private, protejate prin lege.

Cu toate acestea, interesul public este justificat, având în vedere că persoanele în cauză beneficiază direct de banii contribuabililor.

Vile pentru demnitari la chirii modice

Recent, RAAPPS a fost implicată într-un scandal, după ce a fost acuzată că investește 7 milioane de euro într-o vilă destinată președintelui Klaus Iohannis după ce va termina mandatul de șef al statului.

Scandalul a reapărut în actuala campanie electorală, premierul Marcel Ciolacu (PSD) afirmând că va desecretiza informațiile.

Fostul premier Nicolae Ciucă (PNL) a cerut desecretizarea listei cu toți locatarii vilelor de protocol, lăsând să se înțeleagă că și alte persoane folosesc vile, deși nu ar fi beneficiari legali.

„Tot în spiritul transparenței, mai sunt și alte teme pe care publicul merită să le știe:

1. Lista utilizatorilor/ vizitatorilor/ beneficiarilor vilei RA-APPS din strada Cucu Starostescu nr. 6. Sunt sigur că domnul Ciolacu nu vrea să meargă cu acest secret în turul 2.

2. Lista tuturor vilelor RA-APPS şi a beneficiarilor care locuiesc în aceste vile”, a scris Ciucă pe Facebook.

Secretul fiscal, mană cerească pentru evazioniști

Fiscul din România este o altă instituție care se prevalează de o serie de prevederi legale pentru a nu prezenta publicului evazioniștii sau companiile care nu-și plătesc corect taxele, deși este chiar treaba instituției să îi găsească.

Angajații Agenției Naționale de Administrare Fiscală (ANAF) fac multe controale anual, dar niciodată instituția nu anunță cu nume și prenume care sunt companiile la care au găsit nereguli la plata taxelor și nici sumele defalcate pe fiecare firmă.

Justificarea este un paragraf din Codul de procedură fiscală care vorbește despre secretul fiscal:

„(1) Funcţionarii publici din cadrul organului fiscal, inclusiv persoanele care nu mai deţin această calitate, sunt obligaţi, în condiţiile legii, să păstreze secretul asupra informaţiilor pe care le deţin ca urmare a exercitării atribuţiilor de serviciu.

(2) Informaţiile referitoare la impozite, taxe, contribuţii şi alte sume datorate bugetului general consolidat pot fi transmise numai:

a) autorităţilor publice, în scopul îndeplinirii obligaţiilor prevăzute de lege;

b) autorităţilor fiscale ale altor ţări, în condiţii de reciprocitate în baza unor convenţii;

c) autorităţilor judiciare competente, potrivit legii;

d) în alte cazuri prevăzute de lege.

(3) Autoritatea care primeşte informaţii fiscale este obligată să păstreze secretul asupra informaţiilor primite.

(4) Este permisă transmiterea de informaţii cu caracter fiscal în alte situaţii decât cele prevăzute la alin. (2), în condiţiile în care se asigură că din acestea nu reiese identitatea vreunei persoane fizice sau juridice.

(5) Nerespectarea obligaţiei de păstrare a secretului fiscal atrage răspunderea potrivit legii”.

Informațiile, publice, dar evitate

În acele „alte cazuri prevăzute de lege” se află și Legea 544/2001 privind informațiile publice, dar Fiscul nu consideră așa.

Practic, prin aceste prevederi și interpretări, niciun cetățean nu poate ști cine nu-și plătește taxele, fie că este vorba de maneliști, investitori în criptomonede, dezvoltatori imobiliari pe persoană fizică, șefi de clanuri sau chiar multinaționale prinse că n-au plătit corect dările.

În schimb, instituții precum Consiliul Concurenței și Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor (ANPC) arată clar pe cine amendează, de ce și sumele.

La fel, Curtea de Conturi menționează cu nume și prenume pe unde se scurg bani din vistieria statului.

Culmea este că, potrivit unui proiect recent, Fiscul ar urma să afle toate cumpărăturile pe care le fac românii, iar experții contactați de Libertatea au avertizat că acest lucru este un atentat la viața privată și în flagrantă contradicție cu directivele europene.

Anomalia executării silite a dosarelor definitive

Legat de ANAF, mai există o anomalie: instituția este cea care se ocupă conform legii cu executarea silită a deciziilor definitive din justiție.

Direcția Națională Anticorupție (DNA) are decizii definitive pentru recuperarea unor prejudicii toale de un miliard de euro.

În schimb, când presa dorește să afle exact ce s-a recuperat concret de la fiecare infractor dovedit se lovește de același zid al protecției datelor private.

Instituția oferă doar date generale, nu detalii din fiecare caz, și acuză procurorii că ei ar trebui să pună sechestre încă din stadiul instrumentării proceselor, pentru a fi siguri că acuzații nu înstrăinează bunurile.

Ilegaliștii, protejați de lege

Mai mult, Fiscul este autoritatea care dă amenzi retailerilor care nu respectă legea privind adaosurile comerciale, care stipulează plafonarea acestora.

Deși este constatată o ilegalitate, publicul nu știe cine face asta.

Spre exemplu, în luna octombrie, ANAF menționa că a amendat „un mare retailer” care avea un adaos comercial mai mare decât limita de 20%.

Economica.net a scris atunci că ar fi vorba de Profi, dar compania a negat. Profit.ro a scris ulterior că este vorba de Selgros.

În final, populația nu știe oficial cine a scumpit ilegal mâncarea.

Instituții care dau amenzi și nu spun pe cine amendează

Din același spectru se află și instituțiile care amendează diverse entități, dar nu spun și pe cine amendează.

Unele dintre aceste instituții sunt Inspecția Muncii și Inspectoratele Teritoriale de Muncă din fiecare județ. Acestea anunță amenzi și oferă doar date centralizate, fără a preciza exact care sunt firmele sancționate.

De-a lungul timpului, aceasta a efectuat controale la firme de construcții, restaurante, firme de jocuri de noroc, dar și la firmele de livrare și transport alternativ, precum Uber, Bolt și Glovo.

ASF se răzgândește de la un an la altul

În același registru se află și Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF), „cerberul” care trebuie să păzească sectoarele asigurărilor, pensiilor private și investițiilor pe bursă.

După ce ASF a patronat patru mari falimente în domeniul polițelor auto obligatorii, respectiv Astra Asigurări, Carpatica Asig, City Insurance și Euroins, statul a demarat o serie de acțiuni pentru creșterea transparenței în domeniul asigurărilor.

Timp de câțiva ani, ASF a publicat pe site-ul său date defalcate privind respectarea cerințelor de solvabilitate și alte date financiare ale companiilor.

Libertatea a solicitat în acest an date la zi despre situațiile asigurătorilor, în condițiile în care prețul polițelor RCA a crescut chiar dacă a fost plafonat, iar asigurătorii au raportat profituri istorice.

ASF a trimis însă doar datele agregate, fără o defalcare pe fiecare asigurător.

În aceeași categorie intră și BAAR – Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România, care are, conform legii RCA (132/2017), obligația de a publica pe site-ul său rapoarte „privind tendinţele referitoare la fluctuaţiile tarifelor utilizate de asigurătorii RCA”. Or, acest lucru nu se întâmplă.

Urmărește-ne pe Google News