Stela, o fostă consumatoare de heroină, a învins dependența, iar acum îi ajută pe alții. „Amărâții ăștia nu se droghează de plăcere, e modul lor de a face față societății, iar oamenii îi consideră niște gunoaie”

A fost consumatoare de heroină. A renunțat și luat-o de la capăt de mai multe ori decât poate cuprinde mintea oricăruia dintre noi. După ce a fost eroina unui material la Casa Jurnalistului în 2014, a devenit (cel puțin între oamenii din jurul meu) un fel de simbol al celor care au reușit să învingă dependența.

Îi scriu pe Facebook despre materialul pe care vreau să îl fac și ne vedem a doua zi. Stăm de vorbă la o terasă, preț de patru ore și jumătate, până ne dau afară chelnerii. În acest timp trec de la plâns la hohote de râs. Așa e Stela. Are o poveste de viață teribilă, însă umorul și modul în care își povestește traumele te umplu de speranță. Că poți și tu să o iei de la capăt.

Ziua în care s-a schimbat totul

Îmi spune că îi e greu să vorbească despre familia ei, despre copilărie, însă o face oricum.

“Ca oricare, îți dorești o familie închegată, unită, dar la mine nu a fost așa. Tata era șofer pe TIR și nu prea stătea pe acasă. Maică-mea a început să îl înșele cu văru lui. S-au despărțit când eram în clasa I și de atunci am fost cal de curse între Târgoviște și Pitești.

Mama s-a recăsătorit cu altcineva și ăla a început să aibă pretenții să îi zic eu tată. A și început să ne bombardească. Așa că la 12 ani m-am mutat la mama lu mama. Aveam acolo un văr care lucra la fabrica de biscuiți și m-am angajat și eu. Am renunțat la școală. Am început să fac bani ca lumea. Lucram și schimbul unu, și doi, și trei. Iarna dormeam pe cuptorul de la biscuiți, că era cald acolo, și pe timp de vară dormeam pe răcitor.

Recomandări

La aproape 20 de ani de la trecerea la „leul greu”, românii încă vorbesc în „milioane”. Specialist: „La francezi a durat mai mult decât la noi trecerea la noul franc”

La 16 ani și jumătate au încercat trei tipi să abuzeze de mine. Nu au reușit să-mi facă nimic, da eu am intrat la pârnaie pentru tentativă de omor. Au zis că ne-am luat de la jocuri de barbut. Nu m-a crezut nimeni, erau trei contra una. Am stat 17 zile pe arest și apoi m-am judecat pe afară. Am rămas la doi ani.

Atunci s-a produs click-ul. Am zis că dacă propriul tău văr, care era ca un frate, încearcă să abuzeze de tine… Pentru mine nu mai exista nimeni.

Îl purtam doar pe tata în memoria mea. Știi ce înseamnă ca timp de 20 de ani să nu îți curgă nici o lacrimă? 20 de ani! Eu am făcut terapie multă ca să pot, emoțional, să trec peste. Eram sloi. Atunci m-am schimbat. Mi-am tăiat păru, m-am apucat să sparg, să fac prostii, mi-am făcut brigade”.

„Când furam, mereu dădeam la amărâți, eram un fel de Robin Hood”

Viața ei s-a schimbat de atunci. A început să comită infracțiuni, să consume droguri și să frecventeze pușcăriile. “Când furam, mereu dădeam la amărâți, eram un fel de Robin Hood. În 96 am început cu drogurile, când aveam 20 de ani. Prima oară am tras la folie. Dar nu eram dependentă, trăgeam din când în când. În 2000 am început să mă injectez. O făceam ca să depășesc stresu, problemele.

Recomandări

O dronă rusească a intrat în spațiul aerian al României: două aeronave F-16 au fost ridicate de la sol. „Probabilitate de impact” lângă Periprava

Așa m-am infectat cu HIV. Am aflat că am HIV când am intrat la pușcărie, la Rahova. De atunci jumătate din Stela a murit. N-a mai fost Stela aia nebună, caterincă, umor. Nu mai era… Un an de zile mi-a luat ca să mă obișnuiesc cu ideea”.

În închisoare a cunoscut și dragostea pentru prima dată, alături de Denisa.

“În 2005 m-am eliberat. Aveam o prietenă care mi-a zis să mă duc în vacanță cu ea, în Italia. Și cum am ajuns acolo am început să fur, să fac bani, să mă droghez cu cocaină. Denisa se eliberase și se angajase ca asistentă tot în Italia. Eu nu am vrut să stau acolo și așa am stat mult timp Italia -România.

După aia am început să îmi iau paranoia, că ea are pe cineva. Și așa am început să mă injectez din nou după cinci ani. Arătăm ca un cadavru, da nu mă vedeam”.

După droguri, băutura. ”Două sticle de vodcă pe zi”

S-a internat în spital, însă a fugit imediat. A revenit la puțin timp și a început tratamentul cu metadonă.

“Dimineața băgam metadonă, seara când pleca doctorul, mai băgam heroină. Când îl vedeam pe doctorul Abagiu cât își dădea silința pentru mine, să mă fac bine, mi-am zis că nu mă mai droghez atât. Ca să nu-l dezamăgesc pe omu asta. Am plecat din spital, am zis că mă mai droghez dimineața și seara câte una, atât.

Recomandări

„A existat un risc real”, în toamna lui 2022, ca Rusia să folosească arme nucleare în Ucraina, spune șeful CIA. Cum au acționat SUA

Apoi am avut un episod când, din cauza drogurilor, m-am enervat rău și dacă aveam glonț pe țeava pistolului eram în stare să trag. Și atunci am zis că gata, o termin cu heroina. În momentul în care iei o decizie de genul asta, în primu rând trebuie să schimbi anturaju. Și am luat decizia să plec din cartieru în care am stat 17 ani, în Militari. M-am mutat în Sălaj și am început să merg la terapie săptămânal.

Dar tot nu eram bine, apoi am dat-o în băutură, am început să beau, vreo doi ani de zile, două sticle de vodcă, cam așa, pe zi. M-am îmbolnăvit și cu hepatita C, că așa am dat și în ciroză. Ăla a fost un alt moment în care am zis că e timpul să pun stop”.

De atunci viața ei a căpătat cu totul alt sens.

”Mă uit la mine și zic, băi, eu sunt Stela?”

“Crede-mă, eu sunt alt om… Nu mai e ăla care a fost până acum câțiva ani. Mi-am dat seama că poți să te distrezi și fără să bei, și fără să consumi, eu nu concepeam lucrul ăsta. Și acum am momente când stau în pat și mă uit la mine și zic băi, eu sunt Stela? Încerc să aplanez lucruri, sunt pacifistă”, îmi spune amuzată de ce a ajuns azi.

În ultimii ani a făcut multe pentru cei din jur: a deschis un centru comunitar în Sălaj, cu ateliere de teatru, muzică și pictură, colorând lumea prea gri a copiilor de acolo. Pe 60 dintre ei i-a dus la munte pentru prima oară. “Copiii ăia n-au știut să iasă din Ferentariul ăla. Când am coborât cu ei din tren, au zis «Vai, zici că sunt desenați!». Am înnebunit, tu îți dai seama?”. 

Vrea să facă o sală de box pentru copiii din Ferentari

A încercat să ajute și să îi facă pe ceilalți să învețe din greșelile ei. A ținut sesiuni la școala de vară despre droguri și HIV studenților, a făcut consiliere cu dependenții de heroină. Acum vrea să facă campanii antidrog în școli și o sală de box pentru copii.

“Nu vreau să fac promisuni, dar ce îmi pun în cap, aia fac. Nu mă las. Vreau să fac o sală de box pentru copiii din Ferentari. Decât să stea pe acolo, prin gunoaie, e bine să aibă o activitate. Să dea la sac, să scoată tot ce e rău din ei. Omu nu mai știe ce e bunătatea.

”Dacă vezi trei oameni dintr-o sută că-ți zâmbesc, zici wow, magie! Și în metrou, mă uit, toată lumea stă cu ochii în telefoane, nimeni nu se uită la tine. Băi oameni, fiți mai buni, mai înțelegători, uită-te la ăla de lângă tine. Iubirea învinge orice, dar dependenții nu au parte de dragoste și afecțiune. Amărâții ăștia nu se droghează de plăcere, e modalitatea lor de a face față societății și oamenii îi consideră niște gunoaie”.

VIDEO – Jurnalista Elle România Gabriela Călițoiu, despre acest caz, în emisiunea Libertatea „LA FIX”

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro