27 de ani mai târziu, în 1890, la Londra a fost inaugurată prima linie de metrou electrică. A avut un succes atât de mare, încât s-a decis electrificarea rapidă a întregii reţele făcute până atunci.
Ungaria şi Austria au fost primele ţări europene care au urmat exemplul Londrei, la Budapesta metroul fiind dat în folosinţă în 1896, iar la Viena, doi ani mai târziu. Parizienii au transport public subteran din 1900. La Bucureşti, abia în 1979 a fost inaugurat metroul, pe o linie de numai 10 km. Acum, reţeaua are o lungime de aproape 70 km.
În nomenclatorul de meserii din Japonia există jobul de împingător la metrou. Acest angajat are sarcina de a îndesa cât mai mulţi oameni în vagoane, la orele de vârf. Metroul din capitala niponă, Tokyo, este unul dintre cele mai aglomerate din lume.
La New York, o dată pe an, există “No Pants Subway Ride” (în traducere, călătorie cu metroul fără pantaloni), derivată din deja tradiţionala “No Pants Day” (ziua fără pantaloni). E lesne de înţeles ce se întâmplă atunci: cei care aleg să participe la această “sărbătoare” inedită renunţă pentru o zi la pantaloni sau fuste şi merg cu metroul în chiloţi.
De-a lungul timpului, metroul a fost şi scena unor atentate teroriste. Iată care au fost cele mai sângeroase atacuri: Tokyo, martie 1995, atac cu gaz sarin, 15 morţi; Daegu (Coreea de Sud), februarie 2002, incendiu provocat, 200 de morţi; Moscova, februarie 2004, explozie provocată de un atentator sinucigaş, 41 de morţi; Londra, iulie 2005, atentat sinucigaş, 52 de morţi; Moscova, martie 2010, atentat sinucigaş, 39 de morţi.
Foto: Arhivă Northfoto

 
 

Urmărește-ne pe Google News