Brazilienii nu concep să fie punctuali, iar o întârziere de una-două ore la o întâlnire este considerată firească. Chiar şi la TV, ştirile, show-urile ori filmele intră pe post cu întârzieri de 10-15 minute.
În afara cadrului oficial, atât brazilienii, cât şi braziliencele umblă prin oraş în şlapi. Este încălţămintea lor preferată.
Orice familie, chiar şi din clasa mijlocie, îşi angajează o menajeră. Numai cei săraci lipiţi îşi deretică singuri casa.
În locuinţele braziliene nu există covoare, pentru că sunt considerate excentrice.
În apartamente sunt tot atâtea băi câţi locatari există. Nu se cade ca două persoane să folosească aceeaşi toaletă.
Pe cât de variat e meniul la restaurant, pe atât de monotonă este alimentaţia în familie. Brazilienii consumă zilnic cam acelaşi lucru: o fiertură din orez, cartofi şi fasole cu rasol de vită. Carnea de porc nu este agreată.
Cerşetoria nu este considerată o ruşine, ci o profesie, iar străzile sunt pline de vagabonzi şi de persoane fără adăpost care trăiesc din pomeni.
Rata analfabetismului este uriaşă. Jumătate din locuitori ştiu să se semneze, dar nu pot citi un anunţ.
În mod greşit se crede că brazilienii sunt toţi bruneţi. În partea de sud a ţării, cei mai mulţi au părul blond, îndeosebi femeile.
În magazine, se practică în mod curent cumpărarea pe datorie sau în rate.
Majoritatea familiilor au cel puţin trei copii. Sunt rare cele care n-au decât doi.
În Brazilia locuiesc mai mulţi libanezi decât în… Liban: 7 milioane, faţă de aproape 5. Japonezii şi germanii stabiliţi acolo sunt şi ei numeroşi.