15 comentarii„Știm ce urmează. Suntem obosiți toată ziua (și suferim) și atacuri de panică. Este constant deprimant și ne este frică”, spune Maria, o ucraineancă din orașul Kosteantînivka, regiunea Donețk, în timp ce-și împachetează televizorul cu care vrea să meargă la Kiev împreună cu fiul ei.
În februarie, Rusia a capturat orașul strategic Avdiivka din regiunea Donețk, fiind cea mai mare victorie de după capturarea orașului Bahmut din mai 2023. De atunci, forțele ruse au înaintat mai spre vest și au luat mai multe sate.
Ucraina spune că forțele sale „rezistă”, dar trupele ruse atacă în cinci zone de-a lungul liniei frontului de 1.100 km. Iar aici, în regiunea de est Donețk, apărătorii ucraineni sunt testați cel mai mult.
Oamenii din orașe precum Pokrovsk, Kosteantînivka și Kramatorsk se confruntă acum cu o linie de front care se apropie rapid de casele lor și chiar cu ocupația.
Pe măsură ce rușii se apropie, Maria și mama ei, Tetiana, găsesc viața din ce în ce mai dificilă.
Orașul lor este presărat de semne ale amenințării care se află la 30 km distanță. Aproape fiecare stradă are o clădire deteriorată, iar afectată a fost inclusiv biserica, ale cărei turle au fost aruncate în aer de o lovitură cu rachete în gara vecină.
Rusia distruge încet orașele Ucrainei în timp ce încearcă să le cuprindă, iar de asta se tem cel mai mult localnicii.
În ciuda bombardamentelor ce se aud în depărtare, mama Mariei a decis să n-o urmeze pe fiica ei la Kiev.
„Am plecat deja de două ori, ce rost are? E înfricoșător peste tot. Întreaga țară este în flăcări”, a spus Tetiana.
Cei care rămân în urmă
În timp ce întreaga Ucraină este o zonă de război, regiunea Donețk, împreună cu alte patru, este un câmp de luptă. Sunetul de artilerie e aici constant, cu bombardamente puternice ce se aud de la o distanță de până la 40 km.
Rusia își folosește avantajul numeric, superioritatea aeriană și rezervele mai profunde de muniție pentru a continua să-i împingă pe ucraineni, într-un moment în care ajutorul militar occidental pentru Ucraina se epuizează sau este blocat de politica internă, notează BBC.
Peste linia frontului se află o mică minoritate de oameni etichetați drept „Zhdun” de către ucraineni. Este un cuvânt derogatoriu care înseamnă „ospătari”, referindu-se la cei care sunt proruși și așteaptă să fie ocupați.
Nu se aplică tuturor celor care ignoră ofertele de evacuare. Unii refuză pur și simplu să-și abandoneze casele și s-au obișnuit cu pericolul constant.
Valerii nu este unul dintre ei. După ce casa lui din satul Torețk a fost aproape bombardată de două ori, bărbatul de 67 de ani a decis să-și ducă bunurile și pe nepotul lui Denis, în vârstă de 14 ani, la un punct de ridicare din Kosteantînivka.
„Mi-am trăit deja viața. Dar trebuie să-l salvez pe cel mic. Am lucrat în mină 20 de ani, așa că nu mi-e frică de nimic, dar sunt îngrijorat pentru el”, a spus Valerii.
Evacuarea din localitățile din prima linie este obligatorie pentru familiile cu copii. Cu toate acestea, 15 copii rămân în Torețk.
Anton Pron, de la echipa de evacuare a poliției White Angels, care ajută la evacuarea oamenilor din orașele din prima linie, a spus că situația se înrăutățește pe zi ce trece.
„Există bombardamente și artilerie constantă. Aviația inamicului funcționează tot timpul. Rușii aruncă bombe doar pe casele de locuit”, a spus Anton Pron.
Gara din orașul Kramatorsk din apropiere este ultima oprire pentru sosirea trupelor și, din ce în ce mai mult, pentru civilii care pleacă încărcați cu saci.
„Acum un an, ne-am gândit că vom primi ajutor din partea Occidentului și contraofensiva noastră va funcționa. Oamenii credeau înainte, dar nu o mai fac acum”, a spus ucraineanca Alla, în timp ce aștepta trenul spre Kiev.
Ucraina speră că ținuturile sale estice vor fi într-o zi un loc sigur unde se va trăi din nou. Dar acum, nu se știe dacă localnicii care pleacă vor mai avea la ce să se întoarcă, scrie BBC.
Dacă invadatorii săi ruși vor câștiga mai mult impuls în regiunea Donețk, la întrebarea unde se vor opri va fi din ce în ce mai dificil de răspuns.