Prima femeie-căpitan de vas din România
leana a primit o educaţie solidă şi diversificată, conformă cu rangul ei. A învăţat engleza şi franceza de la mama sa, germana de la tată, a studiat sculptura cu marele artist Ion Jalea, iar pictura cu Jean Steriadi. Pasionată de călărie, automobolism şi iahting, a devenit şi prima femeie din ţară care a obţinut un brevet de „căpitan de vas”.
În 1926, alături de fratele mai mare, Prinţul Nicolae, a însoţit-o pe Regina Maria în faimoasa vizită – prima a unui cap încoronat european – în SUA, vizită la capătul căreia, America era la picioarele carismaticei regine a României. Ileana a fost, de-a lungul vieţii, şi o ferventă susţinătoare a asociaţiilor pentru femei, fiind preşedinţa „Asociaţiei Creştine a femeilor române”şi a „Asociaţiei ghidelor şi ghizilor din România”. Mai tîrziu, în exil, ea a înfiinţat căminul „Regina Maria”, în Buenos Aires, capitala Argentinei, destinat refugiaţilor politici români ce reuşiseră să fugă din calea „ciumei roşii”, comunismul, ce pusese stăpânire pe ţară.
În iulie 1931, s-a căsătorit, din dragoste şi nu ca urmare a vreunui aranjament politic, la Castelul Peleş din Sinaia, cu Anton de Habsburg, Arhiduce de Austria, cu care a avut şase copii. În timpul celui De-al Doilea Război Mondial, familia locuieşte o vreme în Viena, apoi în România, unde Ileana primise drept cadou din partea Reginei Maria, mama ei, Castelul Bran. Castelul fusese. La rândul său, oferit în dar fostei regine a României, de oraşul Braşov, în 1920, ca semn de preţuire pentru contribuţia avută de Maria în prima conflagraţie mondială la realizarea unităţii naţionale.
După abdicarea lui Mihai este nevoită să părăsească țara
După abdicarea nepotului ei, Regele Mihai, Ileana va fi nevoită, în 1948, să părăsească ţara natală, stabilindu-se succesiv în Elveţia, Argentina şi, în cele din urmp, în SUA. În 1954, divorţează de Arhiducele Anton, recăsătorindu-se cu Ştefan Virgil Issărescu. Şi a doua căsnicie avea să se încheie printr-un divorţ, în 1965. O serie de evenimente nefericite, moartea uneia dintre fiice Maria Ileana, într-un tragic accident aviatic, în ianuarie 1959 şi accidentul de călărie al celui mai mare dintre copii, Ştefan, care a zăcut multă vreme în comă, au făcut-o pe Prinţesa Ileana să ia drumul călugăriei.
S-a retras la mănăstire
Astfel ea a devenit Maica Alexandra, retrăgându-se în liniştea mănăstirii ortodoxe din Ellwood City, Pennsylvania, pe care a şi ctitorit-o. A avut şansa de a trăi suficient de mult pentru a îşi mai vedea o dată ţara natală, după Revoluţie, printr-o vizită din toamna lui 1990. De fapt, pe toată perioada exilului său, păstrase cu sfinţenie cutia ce conţinea câţiva bulgări din pământul iubit al patriei pe care-i luase înainte de plecarea forţată, ce a urmat abdicării Regelui Mihai.
Doar patru luni mai târziu, la 21 ianuarie 1991, Maica Alexandra, fost Prinţesă Ileana a României, se stingea din viaţă, în America, din cauza complicaţiilor survenite în urma unei fracturi de bazin cauzată de un accident survenit chiar în chilia mănăstirii în care locuia. După încă 15 ani, în anul 2006, lui Dominic de Habsburg, arhiduce de Austria, fiul mai mic al prinţesei, i-a fost restituit, în calitate de succesor al mamei sale, Castelul Bran.
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro