„Drumul nostru către zid i-a făcut pe ei (Nicolae şi Elena Ceauşescu) să nu mai meargă pe propriile picioare, au fost conduşi în stare de imponderabilitate de către colegii mei, pentru că nu mai aveau putere să meargă. Iniţial ei au crezut că merg la elicopter, după care tovarăşul s-a uitat în ochii mei preţ de câteva momente şi atunci l-am văzut pe Ceauşescu uman; i-au dat lacrimile. După care spre zid a fost foarte demn. A spus: ‘Trăiască Republica Socialistă România liberă şi independentă! Moarte trădătorilor! Istoria mă va răzbuna!’, după care a început să cânte un fragment din ‘Internaţionala’ (cântec socialiştilor „Internaţionala”, n.r.)”, a declarat Dorin Cârlan, potrivit site-ului rtv.net.
Dorin Cârlan a povestit că el şi ceilalţi doi colegi ai săi, căpitanul Boierul Ionel şi sergentul major Gheorghiu Octavian, au executat foc fără somaţie. Ceilalţi soldaţi prezenţi au asigurat şi ei foc aproape când Nicolae şi Elena Ceauşescu erau la pământ.
„Am tras circa 30 de cartuşe în zona ei (Elena Ceauşescu, n.r.), în capul ei am vrut să se ducă, de la un metru, un metru jumătate. Cert este că nu mi-am dat seama atunci, cum nu îmi dau seama nici acuma, dar aveam pe pantaloni şi pe bocanci urme de oase şi de creier şi de sânge”, a mai explicat Dorin Cârlan pentru România TV.
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro