Așadar, ceremonia de anul acesta este umbrită de aceste incidente, de avioane militare ținute la sol, de anchete și de tristețea pierderii unui camarad.
Totul se întâmplă în perioada în care România este dată ca exemplu în NATO pentru că a alocat 2% din PIB pentru Apărare și pentru că a cheltuit aproape 40% pe echipamente noi.
Pe hârtie, situația arată bine. Pe hârtie! În realitate, sistemul militar, aflat în plin proces de modernizare, resimte efectele unei perioade tulburi, de peste un deceniu, în care nu a fost cumpărat nici măcar un glonț.
Până în 2013, piloții militari de supersonice, alea vechi pe care le avem, ajungeau la manșă extrem de rar.
Un fost ofițer de aviație pe care l-am consultat mi-a spus, sub rezerva anonimatului, că până în urmă cu trei, patru ani, un pilot militar nu reușea să zboare nici măcar 30 de ore pe an. Grav!
Norma impusă de NATO este de 120 de ore pe an, minimum, pentru piloții operaționali. De aici, continuă aceeași sursă, apar incidentele, unele legate de lipsa de experiență și antrenament, altele din motive tehnice.
Când apar accidente aviatice, cum a fost cel de la Baza Borcea, anchetatorii iau în calcul toate scenariile posibile. Erori tehnice, de pilotaj, probleme de sănătate etc. De când a terminat Academia Forţelor Aeriene „Henri Coandă”, în 2005, Florin Rotaru, pilotul decedat în tragedie, făcuse 400 de ore de zbor, 250 pe MIG. Un calcul matematic ne arată că a avut o medie de 30 de ore de zbor pe an.
Sunt țări în lume unde piloții zboară câte 180 de ore pe an pentru a putea fi pregătiți cum trebuie în caz de nevoie.
De când au crescut alocările bugetare, piloții români au început să stea mai mult la manșă, dar suntem în continuare sub media recomandă de NATO.
Resursa de zbor a MIG-urilor este aproape de final. Vor mai putea zbura cel mult până în 2025. Acest tip de avion nu mai răspunde cerințelor tactice actuale. E mai mult pe post de sperietoare.
2017 a fost numit” Anul Forțelor Aeriene”. A fost momentul în care România primea o escadrilă (12 avioane) de F 16] cumpărate din Portugalia.
Ministrul Apărării, Mihai Fifor, spunea că ar mai fi nevoie de cel puțin 36. S-au trimis scrisori de intenție către mai multe țări care ne-ar putea vinde acest tip de supersonic.
Multe au răspuns că nu ne mai pot vinde, în special țările din Europa. Mai rămâne varianta de a le cumpăra din Statele Unite ale Americii sau din Israel.
Este foarte greu de spus dacă până la pensionarea definitivă a MIG-urilor se va atinge acest obiectiv.
Până atunci, astăzi 20 iulie, de Sfântul Ilie, bătrânele și mai tinerele aparate de zbor din dotarea Forțelor Aeriene Române, Ministerului Afacerilor Interne și Serviciului Român de Informații – F-16 Fighting Falcon, C-27J Spartan, C-130 Hercules, elicoptere IAR-330 Puma, MI-17/18 și EC-135 – participă la ceremonia dedicată Zilei Aviației și a Forțelor Aeriene Române,de la Monumentul Eroilor Aerului, din București.
Închei cu vorba unui general respectat, care a prezentat, într-o sigură expresie, filosofia dotărilor din Armată, valabilă pentru toate categoriile de forțe:
„Când ai unul (n.r. – echipament), n-ai niciunul. Când ai trei, abia atunci ai unul”.
Adică, atunci când ai trei avioane, de exemplu, unul este la mentenanță, altul este trimis la exerciții, iar cel de-al treilea este gata de luptă.
Foto: Forțele Aeriene Române/Facebook
Citește și: