ComenteazăImediat cum intri în marea sală a Centrului Regional de Afaceri din oraș (CRAfT), unde are loc maratonul imunizării, rumoarea se îmbină cu muzica instrumentală a unui duo de pian electric și vioară, dar și cu o voce care, periodic, enunță nume la microfon. E sâmbătă, 25 aprilie, a doua zi de maraton.
„Bună ziua! Buletinul, vă rog”, te întâmpină voluntarele centrului cu o voce amabilă. „Spuneți-mi, vă rog frumos, sunteți cu programare sau fără?”.
Printre cei care trec de termoscanare se află și un grup de muncitori vietnamezi. Alături de asiatici e și românul Nicolae, coleg cu ei.
„La firma de construcții la care lucrez, avem 18 angajați din Vietnam și toți vor să se vaccineze. Cei de la birouri i-au întrebat și cu toții au fost de acord. Așa că le-au făcut programare”, spune el, care e pavator la firmă.
Muncitorii străini, care au permis de ședere temporară ori permanentă, au dreptul să acceseze campania de vaccinare. Autoritățile însă nu le-au comunicat acestora până acum, într-o limbă de circulație internațională, cum se pot înscrie la vaccinare. Maratonul însă a fost o ocazie mult mai simplă și directă de a accesa serul anti-COVID.
„Cred că cei de acasă, de vârsta mea, se vor vaccina mult mai târziu”
În sala de așteptare post-vaccinare, două tinere din Franța sunt bucuroase c-au reușit să se imunizeze. „Cum a fost?”, o întreb pe Sally, 22 de ani, studentă la Finanțe Internaționale, în cadrul Universității de Vest (UVT).
A fost chiar drăguț. Am decis să venim deoarece e foarte dificil să obținem un vaccin în Franța. Când am auzit despre această campanie, am zis «ok, asta e oportunitatea noastră». Acum, că sunt vaccinată, sper să pot călători cu ușurință. Și să-mi revăd prietenii fără riscuri, cam astea sunt principalele motive.
Sally, studentă din Franța:
Tânăra continuă: „Cred că cei de-acasă de vârsta mea se vor vaccina foarte târziu, și nu cred că anul ăsta. Momentan, acolo e rândul doar al bătrânilor și al cadrelor medicale.”
Oamenii așteaptă pe scaune, unii cu degetele pe locul înțepăturii, alții cu plasturele la vedere, să le fie strigate numele.
„Vă așteptăm și peste trei săptămâni la rapel – ori aici, ori la Sala Olimpia” (o sală de sport chiar peste drum de CRAFT, n.r.)”, le spun voluntarii după ce le înmânează certificatele de vaccinare.
E 11:19, iar fluxul de oameni pare că se accelerează încet-încet către prânz.
„Sunt privilegiat”
„Welcome”, îi spune voluntarul cu termometrul lui Javier, 21 de ani, un spaniol care studiază finanțe la UVT. „Am primit un e-mail de la facultate, așa că am decis să vin.”
Javier e nerăbdător să obțină serul.
„În Spania, cu siguranță că prietenii mei nu vor face asta prea curând. Doar bunicii mei au reușit până acum. Sunt privilegiat. Acasă, în Madrid, situația cu COVID-19 pare că se înrăutățește. Din fericire, familia mea nu este afectată.”
„Gata, acum voi fi în siguranță”, îmi zâmbește după ce iese din cabina de vaccinare. Întreb dacă vrea să le transmită ceva și românilor.
„Profitați de ocazie și vaccinați-vă!”
„Acasă se vaccinează doar cadrele medicale”
Aproape odată cu Javier, în centrul folosit de obicei pentru expoziții, intră și doi tineri din Republica Moldova. „Suntem emoționați. Profesorii noștri de la UVT ne-au anunțat”, spune Anastasia, 20 de ani, care învață economie în Timișoara.
„Acasă se vaccinează mult mai puțin și în niciun caz studenții. Nici măcar bunicii, ci doar cadrele medicale. Ca exemplu, mama mea, care chiar astăzi a primit rapelul de la Pfizer, însă cu efecte adverse. O doare gâtul și are fața umflată. «Eu nu pot vorbi», mi-a spus, însă chiar și așa m-a motivat să merg. «La un moment dat, poate oricum vă va obliga să o faceți. Iar aici e doar AstraZeneca acum, așa că mai degrabă du-te acolo».”
„Puneți așa, mâna pe șold, iar brațul îl lăsați moale”, o îndrumă cea care îi administrează doza basarabencei. „Un pic să țineți apăsat și vă pun leucoplast. Posibil doar diseară să vă doară un pic locul. Asta e tot, cu plăcere!”.
„Sunt mai încrezătoare acum că se va sfârși toată nebunia asta odată și va fi mai bine.”
„E un exemplu bun pentru România”
La centrul CRAFT din Timișoara, străinii au venit nu doar ca să se vaccineze, ci și să ajute ca voluntari. Unul dintre ei este Ema de la registratură. „De etnie, sunt româncă-bulgăroaică din Banat, dar născută-n Florida”, zâmbește ea.
A venit în țara natală a părinților acum cinci ani, pentru a studia medicina, „că acolo se studiază opt ani, cu tot cu grad school (studii post-licență, n.r). Nu am vrut să aștept patru ani, am vrut să fiu medic imediat, să termin și să plec înapoi. Acum e al cincilea an când studiez Medicină Generală în engleză”, povestește Ema.
După terminare, vrea să se specializeze-n pediatrie. „Dar e greu acum, cu practica online. Sper însă să revenim cât mai repede și-n sala de cursuri. Am avut rapelul la început de februarie, în speranța că anul viitor va fi unul normal. Dar nu știu sigur.”
Tânăra nu e la primul voluntariat, dar de acțiunea asta e mai încântată decât la altele.
N-am dormit toată noaptea, din cauza emoțiilor. Îmi place ce face Timișoara, eu zic că-i un exemplu bun pentru România. Lumea a putut să aibă vaccinul și fără programare, mai ales Pfizer, atât de dorit.
„Încă sunt la etapa 55 de ani sau peste în Maroc”
Lumea intră rând pe rând în centru, de la oameni de afaceri, rockeri sau membri de peluză la cupluri, părinți cu copii, grupuri de colegi, caricaturistul Ștefan Popa sau membrii trupei Cargo. Majoritatea care s-au prezentat pentru vaccin au venit fără programare.
Între aceștia se află și două tinere din Maroc, Basma și Zineb. Prima, studentă la Farmacie, în anul doi. A ales Timișoara pentru că și alți membri ai familiei sale, spune ea, s-au format aici tot ca farmaciști. „Iubesc orașul, dar și lor le-a plăcut cel mai mult aici. Lucrează acasă, în Maroc acum.”
„Abia ieri am decis să vin. Spontan”, spune Basma.
Basma e atât de bucuroasă după ce primește vaccinul, încât aproape că-și uită ghiozdanul pe scaunul fluxului. „Acum, oare unde mi-a dispărut prietena?”, se uită buimacă de jur împrejur.
O găsește în sala de așteptare post-vaccinare. „Eu n-am simțit nicio durere”, spune Zineb când ajunge la ea. „Niciun fost coleg de liceu de-ai noștri încă nu e vaccinat. Doar mama și tata”, zice ea, în timp ce în cazul Basmei e vorba doar de mamă. „Încă sunt la etapa «55 de ani sau peste» în Maroc”.
„Suntem optimiste.” Întrebate ce-și doresc cel mai mult să facă, fără distanțare socială, fetele răspund aproape în cor: „Să mergem în Piața Unirii!”
Refugiat pe 5 ani în România
Mujib iese și el pe poarta centrului de vaccinare. E din Afganistan și viața lui a fost mai tot timpul tulburată, nu doar în ultimele 14 luni de pandemie. Povestește într-o română aproape perfectă. A fugit acum șapte ani de „relele de-acasă în căutarea liniștii”.
Mai precis, vin din orașul Herat. Acolo, am înțeles că aproximativ 45% dintre cetățeni s-au vaccinat. Aici, eu am venit să fac vaccinul atât pentru mine, cât și pentru a nu mai pune în pericol sănătatea altora.
Mujib, afgan:
Pentru că a trebuit s-o ia de la zero cu limba, cultura și tot, Mujib e acum la o școală profesională la cei 20 de ani. „Dar nu mă mulțumesc doar cu atât. O să vreau să fac seralul după ce termin. Apoi, o facultate.” Are șansa asta deoarece are statut de refugiat pe cinci ani, iar „peste un an pot deja să dau de cetățenie”, spune fericit.
Pe lângă școală, Mujib lucrează la Asociația LOGS, unde este mediator social. Practic, se ocupă de valurile actuale de migrație care vin din țara lui. Întrebat dacă mai știe și despre actuali solicitanți de azil care să se fi vaccinat, tânărul spune că nu a auzit.
„Nu, din cauza evenimentelor recente, majoritatea fie au fost trimiși în centrele la care sunt arondați, fie sunt pe la poliție, la interogări. Alții se ascund acum total de ochiul public, din cauza stigmei create de făptașii acelei crime urâte”, spune și Flavius Ilioni-Loga, președintele LOGS, într-o discuție ulterioară.
Maraton de vaccinare și la București
Ziua de sâmbătă a însemnat un record de persoane vaccinate, iar totalul maratonului a ajuns la 6.722 de timișoreni – fie ei români sau nu – care s-au imunizat în weekendul ce tocmai a trecut.
Valeriu Gheorghiță, coordonatorul campaniei de vaccinare, a anunțat că în weekendul 7-9 mai, Bucureștiul va organiza un maraton de imunizare în circa 50 de centre amenajate în două locații, Sala Palatului și Biblioteca Națională. Acest lucru va crea o capacitate de a vaccina peste 10.000 de oameni.
Și alte orașe, precum Târgu Mureș, Cluj-Napoca, Iași, Craiova, vor găzdui un weekend de vaccinare la liber, pentru toată lumea, a mai adăugat Gheorghiță.