Este seară în București, aproape noapte. Pe Calea Victoriei, sub lumina lampioanelor și cu grija zilei de mâine, oamenii se îndreaptă spre casă, în mașini sau pe jos. O doamnă îmbrăcată elegant, sobru, cu un aer princiar pe care doar la marile familii regale îl poți recunoaște, pășește atent spre treptele Palatului Cantacuzino. Aici, unde acum e un muzeu și o parte a istoriei României, a fost odată casa familiei sale. Este Irina Bossy-Ghica, strănepoata lui Grigore Cantacuzino, probabil cel mai bogat român din toate timpurile.

Descendenta Nababului

„Era bunicul bunicii mele, dar a murit când bunica mea avea 10 ani. Își aduce aminte de el, îmi spunea că îl găsea extraordinar de bun, un om foarte iubitor de familie, care petrecea mult timp cu familia sa și de altfel se vede în realizările pe care le-a făcut”, povestește Irina Bossy-Ghica despre străbunicul său.

În sala mare a palatului construit în centrul Capitalei de străbunicul său au venit zeci de oameni, într-o seară de joi, pentru a lua parte la evenimentul de lansare a volumului „Domeniul Cantacuzino Florești. Despre trecut, prezent și viitor”. Iar invitatul principal a fost, desigur, descendenta „Nababului”.

„Familia este în centrul preocupărilor acestui om (Grigore Cantacuzino – n.r.) care în afara obsesiei pe care o avea cu prestigiul României în străinătate și față de toată Europa, a doua sa pasiune era familia. Familia mare, în sensul Cantacuzinilor, care au făcut istoria Europei, dar și familia mica, familia lui, nepoții cărora le-a dedicat fiecăruia câte o casă la Florești, cu care făcea diferite jocuri, pe care îi antrena de unde vin și cine sunt, care la rândul lor au spus copiilor și nepoților lor cine eram, cine am fost și unde trebuie să mergem”, povestește cu pasiunea unui erudit pentru știință Irina Bossy-Ghica.

Mesaje ascunse în rețete

Deși ar fi trebuit să crească în puf, fără griji, fiind strănepoata unui om a cărui avere era atât de mare încât nimeni nu a putut-o vreodată estima măcar, copilăria Irinei Ghica a fost o luptă de supraviețuire și adaptare la regimul comunist. Familia sa, fiind una de oameni culți și înstrăriți, a fost persecutată încontinuu. Singura scăpare a fost fuga în străinătate.

„Fusesem separată de mama pentru că a trebuit să plec cu tatăl meu în străinătate și mama a rămas aici. Nu ne dădea voie să vorbim sau să scriem scrisori care să nu fie citite. Din cauza asta recurgem la subterfugii. Spuneam că dăm o rețetă de prăjituri care însemna un semnal că a venit sau nu securitatea„, își amintește Bossy-Ghica momentele din perioada comunistă.

Pentru a supraviețui și a salva cât se poate din istoria familiei, descendenții Cantacuzinilor au fost nevoiți să găsească modalități de a ascunde valorile și a le scoate apoi din țară. Un exemplu dat de strănepoata lui Grigore Cantacuzino este cel al unei mese Louis XVI, care era placată cu metale prețioase.

„Când am plecat, tatăl meu avea mobilă Louis XVI care, bineînțeles, nu putea să părăsească țara. Și atunci am plecat cu o masă căreia i se scoseseră toate ornamentațiile de bronz, cu medalioane de porțelan. Și apoi rămăsese stabilit între noi că acele decorații vor veni pe parcurs prin cineva. Bunica mea îi scria tatălui meu: ți-am trimis niște șurubițe de lână și bumbac de culoarea aurie pentru fața de masa pe care ai luat-o. Și se înțelegea: ți-am trimis bronzurile de la masa Louis XVI pe care ai luat-o fără”, povestește, amuzată, descendenta familiei Cantacuzino.

În numele…numelui!

Practic, de la statutul de membri de elită ai societății românești, membrii familiei Cantacuzino au trecut din cauza regimului politic în cealaltă extremă, a celor dizgrațiați. Dar au luptat, au rezistat și acum s-au întors acasă, în România, pentru a salva moștenirea istorică a familiilor Ghica și Cantacuzino și a le oferi generațiilor viitoare șansa de a-și cunoaște trecutul. Pentru a avea un viitor!

„Bunica mea m-a învățat un singur lucru: numele pe care îl purtăm nu ne dă niciun drept, dar ne dă foarte multe obligații. Trebuie să avem reziliență. Și deviza Nababului era „quae nocent docent”, adică „ceea ce ne îngreunează parcursul ne învață, greutățile ne învață”. Nu trebuie să ne resemnăm, nu trebuie să renunțăm, să abandonăm. Hashtag #rezist!”, a conchis Irina Bossy-Cantacuzino.

 

Urmărește-ne pe Google News