Povestea lui Dragoş poate fi povestea oricărui copil cu dizabilităţi neurologice, diagnosticat cu diferite tipuri de spasticitate. Este una dintre cele mai mari năpaste ce se pot abate asupra unor tineri părinţi. Acestora, de regulă, nu li se dau multe explicaţii despre cauza bolii care, de regulă, apare din cauza neoxigenării creierului pruncului la naştere. Diagnosticul vine şi el relativ târziu, după câteva luni de viaţă.

Din acel moment, totul începe să se reconstruiască în jur. Mămica nu se mai gândeşte la ce hăinuţe sau jucării să-i cumpere, ci învaţă printre lacrimi să nu mai viseze la zile însorite când va ieşi cu bebeluşul în parc sau când, peste ani, îl va duce să joace fotbal sau tenis, sau când îl va lua de mânuţă şi vor păşi prima dată în curtea şcolii, cu bucheţelul de flori “pentru doamna”.

Viaţa unei mămici care are un copil cu tetrapareză spastică e de neimaginat pentru mulţi dintre noi. Cei care nu ştiu cred că astfel de copii n-au şanse să devină, la un moment dat, independenţi şi să se descurce singuri în viaţă. Cu multă- multă muncă de recuperare şi cu noi tehnici de intervenţie pe muşchi, acest lucru este posibil, totuşi. Am constatat asta de-a lungul anilor de campanii caritabile, în familii în care mamele s-au dăruit total “reinventării” copiilor lor.

Naşterea prematură, începutul problemelor

Vă imaginaţi o femeie cărându-şi în spate copilul de 12-13 ani ca să-l ducă la baie fiindcă nici un căruţ nu încape pe uşa din apartamentul de bloc? Aţi fost vreodată martori la urcarea în autobuz sau tramvai a unei mămici cu un copil atins de orice tip de paralizie cerebrală? Aţi văzut câtă umilinţă şi sperietură există în ochii mamei în încercarea ei de a nu-şi supăra semenii cu sunetele guturale ale copilului ei? Şi ştiţi că mămica aceea şi copilul ei nu se plimbă prin oraş, ci merg la şedinţa de kinetoterapie sau la logoped, sau la cine ştie ce alt tip de tratament. În fiecare zi, un astfel de copil munceşte ca să devină omul care ar fi trebuit să fie dacă la naştere ar fi avut picul acela de oxigen care să-i alimenteze creierul. Vina cui? Mereu greu de stabilit. Mămica lui Dragoş Constantin este învăţătoare în comuna Grădiştea din judeţul Ilfov. În urmă cu 7 ani, chiar dacă a respectat toate indicaţiile medicului şi era sigură că va aduce pe lume un copil perfect, naşterea s-a declanşat prematur, la 32 de săptămâni. Băieţelul a avut 1,950 kg şi a fost nevoie de incubator şi de o perioadă mai lungă de spitalizare.

Băiețelul nu merge, nu este independent

“Nu ne-a spus nimeni că s-a născut cu probleme sau că au apărut ceva probleme de-a lungul celor 5 săptămâni cât am stat cu el în spital”, povesteşte Daniela Constantin. “Ne-au spus că trebuie să stăm în spital până ce va avea greutatea necesară pentru a fi externat. În ziua în care ne-am externat, medicul neonatolog a insistat să i se facă lui Dragoş o ecografie transfontanelară. Atunci ni s-a spus că o parte din creier şi ventriculul de pe partea stângă nu le-au putut vedea la ecografie şi că s-ar fi produs o hemoragie în urma căreia au apărut nişte hematomi. După mai multe investigaţii, la vârsta de două luni, Dragoş era suspect de tetrapareză şi ni s-a spus să începem cât mai repede recuperarea”. Au început-o, şi de 7 ani fac şi iar fac câte puţin din tot ce s-a descoperit că poate îmbunătăţi starea lui Dragoş. Daniela Constantin derulează rapid filmul anilor: “Am suferit şi am căutat în aceşti 7 ani orice posibilitate care ar exista în lumea asta pentru a-mi face copilul bine. Am făcut recuperare medicală zilnic, făcând naveta în Bucureşti la un centru de recuperare, apoi am fost la alte centre din ţară, unde am făcut cure de câte trei săptămâni. Am făcut chiar şi trei intervenţii chirurgicale la Chişinău”. În toţi aceşti ani, Dragoş a progresat foarte mult: a învăţat să meargă în patru labe, apoi pe genunchi, să stea în şezut pe un scaun, să stea un minut în picioare şi chiar să facă câţiva paşi cu sprijin, să vorbească. Dar totuşi nu merge, nu este independent.

Mai au nevoie de 10% din sumă

“De curând am descoperit o intervenţie chirurgicală numită Rizotomie dorsală selectivă, pe care o face un medic din America, oraşul St. Louis-Missouri. Am aflat de acest medic de la familii din România, aflate cu copiii în aceeaşi situaţie ca şi noi, şi că rezultatele după această operatie sunt miraculoase”. Norocul a fost că medicul american a venit în această primăvară în România, l-a evaluat pe Dragoş şi a spus că-l poate opera ca să devină independent. Adică să meargă singur, să apuce cu mânuţele, pe scurt: să se descurce singur atunci când mama nu va mai fi! Cu ajutorul unei fundaţii şi al unui post TV, s-a strâns suma de 46.000 de dolari şi s-a plătit spitalului intervenţia. Lui Dragoş îi mai trebuie doar 5.000 de dolari ca să ajungă la clinica din America pe 13 septembrie, atunci când e programat la operaţie. Va sta acolo, împreună cu mama, o lună. “Doar 5 zile stăm în spital, postoperator. Restul zilelor în care copilul va face recuperare în spital vom sta pe cont propriu la motel. Deci, noi vom plăti cazarea şi mâncarea, transportul, alte cheltuieli ce pot apărea… Sunt o mamă disperată!!! Nu ştiu cui să mai cer ajutorul. Timpul este scurt. Îmi este frică să nu pierdem tot şi vă rog din suflet să mă ajutaţi! Dragoş a făcut atât de mari progrese… Iar operaţia aceasta e minunea pe care o aşteptăm de 7 ani!”

Cum poţi ajuta

Donează 2 euro* la 8828

Donează în conturile Fundaţiei Ringier
RO 29 RZBR 0000 0600 1552 6176 – LEI
RO 02 RZBR 0000 0600 1552 6177 – EURO , deschise la Raiffeisen Bank

*Suma alocată cauzei este de 2 euro. Nu se percepe TVA pentru donaţiile de pe abonament. În reţelele Telekom şi Orange, pentru cartelele preplătite, TVA a fost reţinută la achiziţionarea creditului. Pentru donaţiile de pe cartele preplătite în reţeaua Vodafone, utilizatorii nu plătesc TVA.

Urmărește-ne pe Google News