Decizia Curţii Constituţionale după analizarea legii referendumului, decizie care spune că referendumul e validat dacă la vot se prezintă jumătate plus unu din numărul total de alegători (adică o prezenţă la vot de 50%+1), i-a făcut pe mulţi comentatori să vorbească despre o victorie mai simplă a lui Traian Băsescu: ca să rămână preşedinte, e de-ajuns să nu meargă lumea la vot. O participare la vot sub 50%, indiferent de rezultatul referendumului („da” sau „nu” pentru demitere) înseamnă, automat, invalidarea acestei consultări populare, deci rămânerea preşedintelui suspendat în funcţie.
În editorialul său „Lipseşti şi câştigi?”, publicat imediat după anunţarea deciziei CCR şi înainte ca Traian Băsescu să facă vreo declaraţie fermă în legătură cu acest lucru, editorialistul Cristian Tudor Popescu lansa, pe acest subiect, ceea ce însăşi domnia sa numea o ipoteză extremă: „Validarea referendumului prin prezenţa obligatorie la vot a cel puţin 9 milioane de alegători dă posibilitatea uneia dintre părţile angajate în bătălia politică să câştige prin propria neprezentare. Un cuvânt de ordine, comunicat nu neapărat public, i-ar putea ţine acasă, la limită, pe toţi simpatizanţii lui Traian Băsescu. Şi atunci, practic, dl Băsescu nu poate fi demis decât cu 9 milioane de voturi împotrivă – cu 9, nu cu 4,5 milioane, căci toţi votanţii nu pot fi decât antiBăsescu.”
În prima sa conferinţă de presă de la sediul de campanie electorală, preşedintele suspendat a venit cu un mesaj clar: „Le cer celor care mă sprijină să mă susţină în referendum”, a declarat Traian Băsescu. Practic, este o chemare la vot, în condiţiile în care prezenţa slabă la urne i-ar „securiza” funcţia de preşedinte.
La referendumul din 2007 pentru demiterea preşedintelui, la care 70% dintre alegători au spus că vor ca Traian Băsescu să rămână la Cotroceni, prezenţa la vot a fost de aproximativ 45% (deci sub 50%+1); referendumul de atunci a fost validat de Curtea Constituţională pentru că la acea vreme nu era impusă o prezenţă minimă.