ComenteazăPaștele este perioada din an în care se cumpără cea mai multă ciocolată. Care este însă adevăratul cost al ciocolatei pe care o mâncăm? Este întrebarea de la care pornește publicația de știință Phys.com și prezintă un studiu global despre cât de curată este ciocolata pe care o mâncăm. Cercetarea a analizat cele mai mari 31 companii de ciocolată de pe piață, lideri în domeniu, și dezvăluie că industria celui mai apreciat desert al lumii este vinovată pentru exploatarea angajaților, folosirea copiilor la muncă și degradarea mediului prin agricultura agresivă.
Ciocolata
cea mai „curată” este produsă de compania americană Alter Eco,
de Chocolats Halba/Sunray din Suedia, Tonys
Chocolonely
din Olanda (care
există și în magainele românești) și
Whittakers din Noua Zeelandă. Acestea sunt firme ceva mai mici.
Pe locul doi în ceea ce privește respectul față de muncitorii de pe plantații și față de natură se află zece companii-gigant: Mars Wrigley din SUA, Ferraro Group din Luxembourg și Italia, Mondelez International din SUA care deține brandurile Cadbury, Toblerone și Milka, Hershey din SUA, Nestlé din Elveția și Lindt & Sprüngli din Elveția.
Pe ultimele locuri în clasament sunt trei companii din Japonia. Patru giganți din lumea ciocolatei, Vlarhona din Franța, Starbucks din SUA, care produce ciocolată caldă, Unilever din Marea Britanie și August Stork din Germania, nu au răspuns la chestionarele trimise.
Un
lucrător pe plantație trăiește cu mai puțin de un dolar pe zi
Cacaua
este ingredientul principal al ciocolatei și provine din semințele
plantei de cacao. 70% din cacaua lumii provine de pe plantațiile din
Africa de Vest, Coasta de Fildeș și Ghana fiind cele mai mari țări
producătoare. Majoritatea muncitorilor de pe plantații câștigă
mai puțin de un dolar pe zi, femeile chiar mai puțin de atât. Se
estimează și că 1,6 milioane de copii lucrează în ferme doar în
Coasta de Fildeș și Ghana.
De asemenea, pentru a crea terenuri pe care să se planteze cacao, au fost despădurite zone imense. Coasta de Fildeș și Ghana au pierdut 80% din păduri în favoarea culturilor de cacao. Din fericire, aceste două mari țări producătoare alături de Columbia și Camerun s-au angajat că vor opri despăduririle și s-au alăturat inițiativei Cocoa and Forest.
În
același timp, agrosilvicultura
a fost adoptată în anumite zone, ceea ce înseamnă că anumite
culturi sunt plantate menținând cadrul natural.
Ca
oamenii de pe plantații să nu mai fie exploatați, ar trebui ca cei
care cumpără cacaua să impună reguli pentru fermieri și să nu
mai cumpere atunci când au suspiciuni că nu sunt respectate
drepturile angajaților. Pentru asta,
producătorii trebuie să aibă un sistem de trasabilitate a materiei
prime și
să-i intereseze cu adevărat care este sursa acesteia.
Transparența și trasabilitatea a fost un criteriu important în
realizarea studiului cu privire la ciocolată.
Australia,
de exemplu, obligă afacerile cu o cifră de afaceri mai mare de 100
de milioane de dolari australieni
pe an
să publice „declarația de combatere a sclaviei moderne” prin
care să raporteze riscurile
cu privire la sclavia modernă în lanțul lor de aprovizionare
și ce măsuri iau în acest sens. Dar
un
angajament nu e de ajuns. Consumatorii sunt cei care pot să pună
presiune pe producători, alegând mărcile sustenabile.